COCAÍNA s. f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca folosit k anestezic local shi k stupefiant. Din fr. cocaïne.

cocaína sf [At: DEX² / P: ~cai~ / E: fr cocaïne] (Far) Alcaloid extras din frunzele de coca intrebuintzat k anestezic local shi k stupefiant.

COCAÍNA s. f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca intrebuintzat k anestezic local shi k stupefiant. Din fr. cocaïne.

COCAÍNA s. f. Substantza otravitoare extrasa din frunzele unui arbore exotic intrebuintzata in medicina k anestezic local; e in acelashi timp un stupefiant primejdios.

COCAÍNA s.f. Substantza toxica extrasa din planta numita coca folosita k stupefiant sau k anestezic local. [Pron. cai. / < fr. cocaïne].

COCAÍNA s. f. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obtzinut prin sinteza k anestezic total. (< fr. cocaïne)

COCAÍNA f. Substantza toxica obtzinuta din frunzele arbustului coca folosita in medicina k anestezic. [G.D. cocainei; Sil. cai] /<fr. cocaïne

cocaina f. compozitziune organica extrasa din nuca de coca intrebuintzata k anestezic local in medicina oculara shi dentara.

*cocaína f. pl. e (d. coca 2). Chim. Un alcaloid anestezic scos din frunzele de coca 3.

cocaína s. f. g.d. art. cocaínei

cocaína s. f. g.d. art. cocaínei

COCAÍNA s. (FARM.) (pop.) praf alb.

COCAINA s. (FARM.) (pop.) praf alb.

COCAINA AlbacaZapada coc cocteil fulg H+C linie pietre praf praf alb praf de inger pudra de matase pulbere stea voioasa superbomba trip white poney zapada zana alba.