8 definiții pentru coboc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobóc sn [At: LET. III 304 / V: (înv) copóc, cupóc / Pl: ~oace / E: ucr кобок] (Mol; Buc) 1 Pocal. 2 Conținut al unui pocal (1). 3 Pocal (1) împreună cu conținutul lui. 4 Vas în care se prepară mujdeiul.

COBÓC ~oáce n. pop. 1) Strachină de lemn pentru mujdei. 2) Vârșă din nuiele. /<rus. kuboku

COBOC s.n. (Mold.) Pahar mare. Cuparul le drege cîte un coboc de vin . . . boierii. . . merg de fac mulțămită domnului, bînd cîte un pahar de vin din cele mici . . ., dar cîteodată rînduieste domnul de beau iar cu cobocul. GHEORGACHI. Etimologie: ucr. kubok.

coboc n. Mold. strachină de mujdeiu. [Rus. KUBOKŬ, cupă].

cobóc n., pl. oace (rus. kúbok). Mold. L. V. Stacan, cupă. Azĭ (Șez. 2, 224). Scafă de pisat usturoĭ p. mujdeĭ. – Și cupóc (Doc. 1588). Cp. Tkt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COBÓC s. v. pocal.

coboc s. v. POCAL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cobóc (-curi), s. m. – (Înv.) Pahar. Rut. kubok (DAR). Sec. XVI.[1]

  1. Considerăm corect genul neutru, conform pluralului și celorlalte surse. — gall
Intrare: coboc
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coboc
  • cobocul
  • cobocu‑
plural
  • coboace
  • coboacele
genitiv-dativ singular
  • coboc
  • cobocului
plural
  • coboace
  • coboacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coboc
  • cobocul
  • cobocu‑
plural
  • cobocuri
  • cobocurile
genitiv-dativ singular
  • coboc
  • cobocului
plural
  • cobocuri
  • cobocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)