CUCOÁNA cucoane s. f. (Azi pe cale de disparitzie uneori cu nuantza dispretzuitoare; shi in forma cocoana sau familiar prescurtat coana) 1. Denumire pentru femeile din clasele dominante titlu cu care cineva se adresa acestora; doamna. Da undei dus boierul cucoana? ISPIRESCU L. 180. Pe drum se intilnesc ei cu o trasura fu care era o cucoana. CREANGA P. 329. Noi avem in veacul nostru acel soi ciudat de barzi Carencearca prin poeme sa devie cumularzi Inchinind ale lor versuri la puternici la cucoane. EMINESCU O. I 137. Lenea e cocoana mare Care nare de mincare. PANN P. V. I 105. 2. Sotzie a unui reprezentant al claselor exploatatoare. Dute ma la cucoana domnului director. PAS Z. I 284. Cucoana (mai adesea coana) mare = denumire care o dau subalternii unei femei mai in virsta dintro familie de obicei soacra sau mama pentru a o deosebi de fiica sau nora ei. 3. (Invechit) Fata tinara dintro familie domnitoare de la noi. Astfel se petrecura aici la noi cununiile cocoanelor doamnei Chiajna. ODOBESCU S. I 137. Variante: cocoána coána s. f.

*coánamáre s. f. art. coánamáre g.d. art. coáneimári