COÁMA coame s. f. 1. Par lung (shi stufos) care creshte pe grumazul sau dea lungul spinarii unor animale. ♦ Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane mai ales al unui barbat. ♦ Fig. Frunzish des din varful coroanei arborilor. 2. Culme prelungita de deal sau de munte; creasta. 3. Partea de deasupra a unui zid. ♦ Linie de intersectzie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperish. Lat. coma.

coáma sf [At: LEX. MARS. ap. DA / V: (ivr) ~me sfp / Pl: ~e / E: ml coma] 1 Par lung (shi stufos) care creshte pe grumazul sau dea lungul spinarii unor animale. 2 (La cai; is) ~ dubla Coama (1) bogata ce cade pe ambele partzi ale gatului. 3 (La cai; shis ~ma de pe frunte ~ma fruntzii ~ma dinainte) Motz de par ce atarna pe fruntea calului. 4 (La cai; shis a de la copite) Chishitza. 5 Par des shi lung care creshte pe capul unei persoane. 6 (Bot; reg; ic) ~macalului Coada (96)calului (Equisetum arvense). 7 (Bot; reg; ic) ~maporcului Iarba cu firul subtzire shi drept cu grauntzele spicului alterne shi ashezate regulat. 8 (Reg; ic) ~ de aur Planta Aster linosyris. 9 (Reg; ic) ~ demare Peshte din familia ciprinidelor (Cyprinus Carassius). 10 (Fig) Frunzish des din varful arborilor. 11 (La comete) Coada (59). 12 Culme prelungita de munte sau de deal. 13 Partea de deasupra orizontala a unui zid. 14 SHaua casei Si: cucumea². 15 Lemn orizontal in care sunt fixatzi capriorii acoperishului casei. 16 Varful unei capitze. 17 (Pop; is) ~ incoltzata Muche dintzata formata din shitze la varful acoperishului casei. 18 (Rar) Muchie. 19 TZigla profilata pentru acoperirea coamei (14) casei. 20 (Pop; is) ~ apei Firul apei. 21 Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane; mai ales unui barbat. 22 (Fig) Frunzish des pe varful coroanei arborilor. 23 Linie de intersectzie (orizontala sau oblica) a doua versante pe acoperish.

COÁMA coame s. f. 1. Par lung (shi stufos) care creshte pe grumazul sau dea lungul spinarii unor animale. ◊ Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane mai ales al unui barbat. ♦ Fig. Frunzish des din varful coroanei arborilor. 2. Culme prelungita de deal sau de munte; creasta. 3. Partea de deasupra orizontala a unui zid. ♦ Linie de intersectzie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperish. Lat. coma.

COÁMA coame s. f. 1. Par lung shi stufos care creshte pe grumazul unor animale (k leul calul etc.). Ion Cringashu sta in usha grajdului cu capul sprijinit de gitul calului ishi infunda capul tot mai mult in coama mirosind... a fin vechi. CAMILAR TEM. 152. Statu locului lipit cu burta de spinarea calului shi cu miinile incleshtate de coama lui. POPESCU B. III 18. HarapAlb... se duce in grajd shi incepe ashi netezi calul pe coama. CREANGA P. 212. Zimbrul aprig k un zmeu Cu lungi coame k de leu. ALECSANDRI P. II 93. ◊ Fig. Marea turbeaza de valuri impinsa SHishi scutura coama de spume shi vint. EMINESCU O. IV 19. Vad stingerea de soare In adincul ocean SHa lui coama arzatoare Rasarind k un volcan. ALECSANDRI P. II 128. Cind pe cerul negru zorile resfir Coamele de aur shi de trandafir. BOLINTINEANU O. 69. ♦ Par lung shi bogat al oamenilor. V. chica. Nishte coame castanii unduioase se rasfirara peste umerii shi pieptarul lui infirat. NEGRUZZI S.I 21. ◊ Fig. Frunzishul des al arborilor. Peste coama inalta a salcimilor... razele soarelui tzishnisera pe nesimtzite. PREDA I. 138. In fatza casei parinteshti... umplea zarea coama verde a padurii. GALACTION O. I 7. 2. Culme de deal sau de munte prelungita; creasta. Dealurile... se deshira catre zare cu coamele inalbite. SAHIA N. 119. Muntzii din miazanoapte ridicau coama dupa coama. GALACTION O. I 346. Catzarinduse cind pe muchi cind pe coame de muntzi ajunse la o peshtera. ISPIRESCU L. 216. 3. Partea de deasupra orizontala a unui zid. Fat Frumos se urca pe dinsul; daci pe coama zidului shi sari in gradina. ISPIRESCU L. 75.

COÁMA ~e f. 1) (la unele animale) Par lung shi aspru pe partea superioara a gatului sau dea lungul shirei spinarii. 2) Parul lung shi aspru al unui om. 3) Partea cea mai inalta a unui deal sau munte; creasta; varf; culme; spinare; creshtet; pisc. 4) Linie de intersectzie a versantelor unui acoperish. 5) fig. Coroana deasa a unui copac. [Sil. coama] /<lat. coma

coama f. 1. tot parul de pe gatul unui cal sau al unui leu; 2. tot parul la om; 3. fashie luminoasa a unei comete; 4. culme de munte muche sau spranceana de deal; 5. culmea acoperishului lemnaria capriorilor. [Lat. COMA].

coáma (oa dift.) f. pl. e (lat. cŏma it. pv. vsp. pg. coma; vgr. kóme). Paru cel lung shi gros de pe gitu caluluĭ shi leuluĭ. Poet. Paru omuluĭ. Coada cometeĭ. Culme de munte de deal de acoperish (sleme).

coáma s. f. g.d. art. coámei; pl. coáme

coáma s. f. g.d. art. coámei; pl. coáme

COÁMA s. 1. v. creasta. 2. (CONSTR.) creasta culme (reg.) comana coroana latz samara slimna. (a acoperishului unei case.) 3. muchie. (~ la un zid.)

COAMA s 1. (GEOGR.) creasta creshtet culme muchie spinare sprinceana (pop.) culmish. (~ muntelui.) 2. (CONSTR.) creasta culme (reg.) comana coroana latz samara slimna (~ a acoperishului unei case.) 3. muchie (~ la un zid.)

coáma (coáme) s. f. 1. Par lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. 2. Par lung plete. 3. Creasta culme. 4. Creasta (de acoperish). Mr. megl. coama istr. comę. Lat. cŏma (Pushcariu 305; CandreaDens. 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma prov. v. sp. port. coma. Der. comat (var. incomat) adj. (cu coama pletos); comos adj. (pletos). Matei Caragiale pare sa fi fost primul care a folosit vb. a incoma „a incununa cu plete” (nori ce trec incomind cerul) construit pe baza adj. anterior; comar s. n. (partea dinspre ceafa a aparatorii de jug).