COȚOFÁNĂ, coțofene, s. f. Pasăre din familia corvidelor, sedentară, de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe (Pica pica). – Cf. ucr. kucohvostyp.

coțofană sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 33 / Pl: ~fene / E: ns cf ucr кукохвостир] 1 (Orn) Pasăre din familia corvidelor, cât un porumbel, cu coadă lungă, cu penele de pe spate negre, iar cele de pe piept albe (Pica pica). 2 (Orn) Pasăre din familia corvidelor, cu ciocul puternic, întors la vârf, cu coada în formă de daltă, mai lungă decât corpul, cu penele negre pătate cu alb, care fură obiecte sclipitoare și este gălăgioasă Si: (reg) caragață, caragațin, ciorcobară, ciorcușă, coțofeică, frașcă, garagace, sarcoi, scaragață, țarcă, țarcoi, țărcușă, vrașcă (Pica caudata). 3 (Îvp; îe) Mâncat de ~feni pe șale Bubos. 4 (Îae) Jupuit. 5 (Prt) Femeie rea. 6 (Prt) Femeie guralivă. 7 (Prt) Țigancă. 8 (Reg; pan) Bucată de lemn ca o cătușă care ține împreună capetele celor doi căpriori pe care se sprijină acoperișul casei Si: (reg) cătușă, chingă, cocoșlău, găinar, limba-caprei Vz limbă, primblă, prinsoare, scleamă. 9 (Reg; pan) Fiecare dintre capetele furculițelor ce se încrucișează peste inima carului.

COȚOFÁNĂ, coțofene, s. f. Pasăre din familia corvidelor, de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe (Pica pica). – Cf. ucr. kucohvostyp.

COȚOFÁNĂ, coțofene, s. f. Pasăre răpitoare de mărimea unui porumbel, avînd o coadă lungă și răsfirată,penele de pe spate negre, lucioase, iar cele de pe piept și partea inferioară a aripilor, albe (Pica caudata). Și coțofana zboară, speriată, Pe cea mai naltă creangă din copac. BENIUC, S. 42. Zburau pe deasupra lui graurii și ciocîrlanii moțați, coțofenele și atîtea alte păsări ale cîmpului. CAMILAR, TEM. 340. Rîdea o coțofană într-o salcie veche și vremea de toamnă era lină. SADOVEANU, M. C. 65. – Pl. și: coțofane (ANGHEL, PR. 6).

COȚOFÁNĂ ~éne f. Pasăre cu aripi scurte și coadă lungă, cu pene negre pe piept și albe pe aripi, foarte gălăgioasă și hrăpăreață. /cf. ucr. kucohvostyp

coțofană f. 1. pasăre din genul vrăbiilor cu ciocul în formă de cuțit, cu coada lungă, cu pene albe și negre; 2. fig. toacă-gura; 3. sensuri tehnice: a) bucată de lemn ce ține doi căpriori ca să nu se desfacă; b) pl. căpătâiele furculițelor carului (ce aduc cu ciocul păsării). [Cf. gr. mod KÓTSYFAS, mierlă: ambele păsări sunț negre la față].

coțofánă f., pl. ene (rudă cu ngr. kótsyfas, merlă). Sud. O pasăre din neamu corbuluĭ și a gaițeĭ, cu penele albe și negre și numită încă și caragață, țarcă și știrică (pica caudata). Fig. Femeĭe vorbăreață.

coțofánă s. f., g.-d. art. coțofénei; pl. coțoféne

coțofánă s. f., g.-d. art. coțofénei; pl. coțoféne

coțofană, pl. coțofene

COȚOFÁNĂ s. (ORNIT.; Pica pica) (pop.) țarcă, (Munt.) caragață, (Ban.) ciorcobară, ciorcușă, (Transilv.) frașcă, sarcoi, (Olt. și Ban.) știrică, (prin Munt.) știricea, (Mold., Bucov. și Transilv.) țărcușă, (Transilv.) vrașcă, (Mold.) scuipatul-dracului.

COȚOFÁNĂ s. v. cătușă, chingă.

COȚOFANĂ s. (ORNIT.; Pica pica) (pop.) țarcă, (Munt.) caragață, (Ban.) ciorcobară, ciorcușă, (Transilv.) frașcă, sarcoi, (Olt. și Ban.) știrică, (prin Munt.) știricea, (Mold., Bucov. și Transilv.) țărcușă, (Transilv.) vrașcă, (Mold.) scuipatul-dracului.

coțofană s. v. CĂTUȘĂ. CHINGĂ.

hoț ca o coțofană expr. hoț înrăit; cleptoman.