opțiuni
  • info

10 definiții pentru clătări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. sb. klataritise.

clătărí [At: ȚICHINDEAL, F. 242/17 / V: clotorí / Pzi: ~résc, (reg) clắtăr / E: srb klataritise] (Îrg) 1-2 vtr A (se) agita. 3 vt A clăti. 4 vt (Mun) A spăla aurul. 5 vr (D. apă) A se tulbura.

CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. scr. klataritise.

CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. (Transilv., Mold.) Tranz. (Cu privire la rufe și la vase) A clăti1. Safta începuse a scoate rufele din cazan și a le duce să le clătărească în apă limpede. SLAVICI, V. P. 11. Oi clătări plosca bine și-oi umple-o cu apă proaspătă, ca să avem la drum. CREANGĂ, P. 204.

clătărì v. Mold. a clăti de repețite ori: oiu clătări plosca bine CR. [Frecventativ din clăti].

clătărésc v. tr. (dintr’o formă slavă rămasă în sîrb. klatariti se, a rătăci). Nord. Clătesc (un vas) cu apă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!clătărí (a) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. clătăréște, imperf. 3 sg. clătăreá; conj. prez. 3 să clătăreáscă

clătărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clătărésc, imperf. 3 sg. clătăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. clătăreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂTĂRÍ vb. v. agita, clăti, clătina, limpezi, zgudui, scutura.

clătări vb. v. AGITA. CLĂTI. CLĂTINA. LIMPEZI. ZGUDUI. SCUTURA.

Intrare: clătări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clătări
  • clătărire
  • clătărit
  • clătăritu‑
  • clătărind
  • clătărindu‑
 singular plural
  • clătărește
  • clătăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clătăresc
 (să)
  • clătăresc
  • clătăream
  • clătării
  • clătărisem
a II-a (tu)
  • clătărești
 (să)
  • clătărești
  • clătăreai
  • clătăriși
  • clătăriseși
a III-a (el, ea)
  • clătărește
 (să)
  • clătărească
  • clătărea
  • clătări
  • clătărise
plural I (noi)
  • clătărim
 (să)
  • clătărim
  • clătăream
  • clătărirăm
  • clătăriserăm
  • clătărisem
a II-a (voi)
  • clătăriți
 (să)
  • clătăriți
  • clătăreați
  • clătărirăți
  • clătăriserăți
  • clătăriseți
a III-a (ei, ele)
  • clătăresc
 (să)
  • clătărească
  • clătăreau
  • clătăriră
  • clătăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clătări, clătărescverb

  • 1. regional A clăti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clăti
    • format_quote Safta începuse a scoate rufele din cazan și a le duce să le clătărească în apă limpede. SLAVICI, V. P. 11. DLRLC
    • format_quote Oi clătări plosca bine și-oi umple-o cu apă proaspătă, ca să avem la drum. CREANGĂ, P. 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.