opțiuni
  • info

9 definiții pentru clănțănit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂNȚĂNÍT s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni.

CLĂNȚĂNÍT s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni.

clănțănít sn [At: DA / Pl: ~uri / E: clănțăni] 1-8 Clănțănire (1-8).

CLĂNȚĂNÍT s. n. Clănțănire, clănțăneală. Aud pe neașteptate clănțănitul unei mitraliere dușmane. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156,5/2. Și brusc mitraliere s-au pornit. Un clănțănit uscat de oase seci, Strident și alarmant, Sfîșie noaptea către stele. CAMIL PETRESCU, V. 45.

CLĂNȚĂNÍT n. Zgomot produs de ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc. /v. a clănțăni

clănțănit n. lucrarea de a clănțăni și efectul ei.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clănțănít s. n.

clănțănít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂNȚĂNÍT s. clănțăneală, clănțănire, clănțănitură, dârdâială, dârdâit. (~ al dinților.)

CLĂNȚĂNIT s. clănțăneală, clănțănire, clănțănitură, dîrdîială, dîrdîit. (~ al dinților.)

Intrare: clănțănit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clănțănit
  • clănțănitul
  • clănțănitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • clănțănit
  • clănțănitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clănțănitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clănțăneală clănțănire clănțănitură
    • format_quote Aud pe neașteptate clănțănitul unei mitraliere dușmane. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156,5/2. DLRLC
    • format_quote Și brusc mitraliere s-au pornit. Un clănțănit uscat de oase seci, Strident și alarmant, Sfîșie noaptea către stele. CAMIL PETRESCU, V. 45. DLRLC
etimologie:
  • vezi clănțăni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.