7 definiții pentru clămpănitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLĂMPĂNITÚRĂ, clămpănituri, s. f. Clămpănit. – Clămpăni + suf. -tură.
CLĂMPĂNITÚRĂ, clămpănituri, s. f. Clămpănit. – Clămpăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clămpănitúră sf [At: PAS. Z. III, 203 / Pl: ~ri / E: clămpăni + ~(t)ură] 1-3 Clămpăneală (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂMPĂNITÚRĂ, clămpănituri, s. f. Clămpăneală, clămpănit. Abia se mai aud focurile de armă ori clămpăniturile unei mitraliere. PAS, Z. III 203.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clămpănitúră s. f., g.-d. art. clămpănitúrii; pl. clămpănitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clămpănitúră s. f., g.-d. art. clămpănitúrii; pl. clămpănitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLĂMPĂNITÚRĂ s. v. clămpăneală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLĂMPĂNITURĂ s. clămpăneală, clămpănit. (O serie de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clămpănitură, clămpăniturisubstantiv feminin
- 1. Clămpăneală, clămpănit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clămpăneală clămpănit
- Abia se mai aud focurile de armă ori clămpăniturile unei mitraliere. PAS, Z. III 203. DLRLC
-
etimologie:
- Clămpăni + sufix -tură. DEX '09 DEX '98