opțiuni
  • info

11 definiții pentru cloncan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLONCÁN, cloncani, s. m. 1. (Înv. și reg.) Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice asemănătoare. 2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcționari superiori, unor fruntași politici. – Clonc + suf. -an.

CLONCÁN, cloncani, s. m. 1. (Înv. și reg.) Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice asemănătoare. 2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcționari superiori, unor fruntași politici. – Clonc + suf. -an.

cloncan sm [At: GORJAN, H. II, 5/30 / V: (rar) clocan / Pl: ~i / E: clonc1 + -an] 1 (Înv) Corb1 (1). 2 Vultur (1). 3 (Mun) Erete (1). 4-5 (Înv; dep) Epitet dat unor oameni politici și funcționari superiori.

CLONCÁN, cloncani, s. m. 1. Corb. Jder a rîs înălțînd fruntea: – Dar dacă ți-aș trimite o săgeată, măi cloncane? SADOVEANU, F. J. 471. 2. Fig. Epitet depreciativ dat în trecut unui funcționar superior, unui demnitar înalt. Cristea... mijlocise printre cloncanii partidului liberal să-i puie acolo, la comună, omul dumisale. SADOVEANU, M. C. 198.

cloncan m. V. croncan.

cloncán n. (d. clonc 2). Croncan, corb.

clocan sm vz cloncan

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cloncán (înv., reg.) s. m., pl. cloncáni

cloncán s. m., pl. cloncáni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLONCÁN s. v. corb.

cloncan s. v. CORB.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cloncan, cloncani s. m. polițist.

Intrare: cloncan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloncan
  • cloncanul
  • cloncanu‑
plural
  • cloncani
  • cloncanii
genitiv-dativ singular
  • cloncan
  • cloncanului
plural
  • cloncani
  • cloncanilor
vocativ singular
  • cloncanule
  • cloncane
plural
  • cloncanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocan
  • clocanul
  • clocanu‑
plural
  • clocani
  • clocanii
genitiv-dativ singular
  • clocan
  • clocanului
plural
  • clocani
  • clocanilor
vocativ singular
  • clocanule
  • clocane
plural
  • clocanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cloncan, cloncanisubstantiv masculin

  • 1. învechit regional Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice asemănătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corb
    • format_quote Jder a rîs înălțînd fruntea: – Dar dacă ți-aș trimite o săgeată, măi cloncane? SADOVEANU, F. J. 471. DLRLC
  • 2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcționari superiori, unor fruntași politici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cristea... mijlocise printre cloncanii partidului liberal să-i puie acolo, la comună, omul dumisale. SADOVEANU, M. C. 198. DLRLC
etimologie:
  • Clonc + sufix -an. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.