11 definiții pentru clocoțel
din care- explicative (5)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Cf. clocot.
CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Cf. clocot.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clocoțél1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: clocot] Plantă erbacee cu flori mari albastre Si: clocuță (1) (Clematis integrifolia).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clocoțél2 sm vz clopoțel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). Sub tufe de clocoței Zace-un tînăr voinicel. ALECSANDRI, P. P. 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clocoței m. pl. plantă cu flori mari albastre (Clematis integrifolia).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clocoțél s. m., pl. clocoțéi, art. clocoțéii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clocoțél s. m., pl. clocoțéi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLOCOȚÉL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLOCOȚEL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vînătă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CLOCOȚÉL s. m. Plantă erbacee perenă din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile și flori mari, albastre (Clematis integrifolia).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clocoțel, clocoțeisubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: curpen-scurt dosnică-vânătă luminoasă mărgea îndărătnică
- Sub tufe de clocoțel Zace-un tînăr voinicel. ALECSANDRI, P. P. 53. DLRLC
-
etimologie:
- clocot DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.