CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. 1. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. 2. (În Antichitatea romană) Totalitatea clienților unui patrician roman. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.

clientélă sf [At: ȘINCAI, HR. II, 33/36 / P: cli-en~ / Pl: ~le / E: fr clientèle, lat clientela] 1-3 Mulțime de clienți (1-3). 4-6 Totalitate a clienților (1-3). 7 (Înv) Sprijin.

CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.

CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. 1. Totalitatea clienților unui magazin comercial. 2. Totalitatea clienților unui avocat sau ai unui medic. Era avocat tînăr. – Să-mi fac puțină clientelă, ca să nu se cheme că mă întreții tu, i-a spus. PAS, Z. I 93. Deocamdată are numai un birou avocațial într-un oraș din nordul Ardealului, unde se bucură de o clientelă serioasă și sigură. C. PETRESCU, Î. II 214. Înscris între avocați... și-a asigurat o mică clientelă. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. Clientelă electorală v. electoral. – Pronunțat: cli-en-.

CLIENTÉLĂ s.f. 1. Clienții unui patrician roman. 2. Clienții unui negustor, ai unei întreprinderi, ai unui local etc. ♦ Clienții unui avocat, ai unui medic etc. [< lat., it. clientela, cf. fr. clientèle].

CLIENTÉLĂ s. f. 1. clienții unui patrician roman. 2. clienții unui negustor, avocat, medic. ♦ ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid. (< fr. clientèle, lat. clientela)

CLIENTÉLĂ ~e f. (colectiv de la client) 1) Totalitate a clienților. 2) Mulțime de clienți. [Sil. cli-en-] /<fr. clientèle, lat. clientela

clientelă f. 1. clienții unui patron sau patrician, la Romani; 2. toți clienții unui advocat, medic, comerciant.

*clientélă f., pl. e (lat. clientela). Situațiunea de client: un stat în clientela altuĭ stat. Totalitatea clienților: un medic cu mare clientelă.

clientélă (cli-en-) s. f., g.-d. art. clientélei; pl. clientéle

clientélă s. f. (sil. cli-en-), g.-d. art. clientélei; pl. clientéle

CLIENTÉLĂ s. cumpărători (pl.), mușterii (pl.). (~ unui magazin.)