clică¹ sf [At: MAIORESCU, D. I, 66 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr clique] Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil Si: bandă, gașcă, (liv) coterie.

clică² sf [At: I. CR. VII, 155 / Pl: ~ici / E: nct] (Reg) Ranchiună.

clícă³ sf vz clic²

CLÍCĂ, clici, s. f. Grup de oameni legați prin interese mărunte și meschine și care acționează împotriva colectivității; bandă, șleahtă. V. gașcă.

CLÍCĂ s.f. Bandă, șleahtă, gașcă, grup de intriganți; coterie. [< fr. clique].

CLÍCĂ s. f. bandă, șleahtă, gașcă; coterie, clan (3). (< fr. clique)

CLÍCĂ clici f. depr. Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; clan; bandă; șleahtă; gașcă; coterie. [G.-D. clicii] /<fr. clique

clică f. societate de oameni puțin onorabili, gașcă.

*clícă f., pl. ĭ (fr. clique). Gașcă.

clícă s. f., g.-d. art. clícii; pl. clici

clícă s. f., g.-d. art. clícii; pl. clici

clică, pl. clici

CLÍCĂ s. v. bandă.

CLICĂ s. (peior.) bandă, cîrdășie, clan, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuță. (O ~ de afaceriști.)

clícă (clíci), s. f. – Materie vîscoasă, pastă, lut; pîine necoaptă și lipicioasă. – Var. clic, s. n. (materie vîscoasă); cliuc, s. n. (Banat. și Olt., drojdie, zaț).

clícă s.f. (reg.) pică, necaz.