clatinare sf [At: PSALT. 84/33 / V: (inv) clet~ / Pl: ~nari / E: clatina] 1 Mishcare. Mishcare lina intro parte shi intralta. 3 (SHfg) SHovaire. 4 Impleticire (de slabiciune betzie etc.). 5 Scuturare puternica. 6 Situatzie nesigura (sau critica).

CLATINÁRE clatinari s. f. Actziunea de a (se) clatina. Ochii albashtri i rideau sub clatinarea lenesha a genelor. CAMILAR TEM. 73. Fetitza lui Vartolomeu Diaconii pashea cu ochii incruntatzi la clatinarile ceshtilor cu limba scoasa printre dintzi de incordare. C. PETRESCU A 285.

clatinare f. fapta de a clatina shi rezultatul ei.

cletinare sf vz clatinare

clatináre s. f. g.d. art. clatinắrii; pl. clatinắri

clatináre s. f. g.d. art. clatinarii; pl. clatinari

CLATINÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. balabanire. 3. v. cutremuratura. 4. v. hurducatura. 5. v. clintire. 6. mishcare. (~ frunzelor.)

CLATINARE s. 1. balans balansare leganare oscilare oscilatzie pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. balabanire leganare. (~ picioarelor.) 3. clatinat clatinatura cutremurare cutremurat cutremuratura scuturare scuturat scuturatura zdruncinare zdruncinat zdruncinatura zgiltziiala zgiltziire zgiltziit zgiltziitura zguduiala zguduire zguduit zguduitura. (La seism sa simtzit o ~ puternica.) 4. clatinat clatinatura hurducare hurducat hurducatura scuturare scuturat scuturatura zdruncinare zdruncinat zdruncinatura zgiltziiala zgiltziire zgiltziit zgiltziitura zguduiala zguduire zguduit zguduitura (pop.) zdruncin. (~ unei carutze pe un drum cu hirtoape.) 5. clintire deplasare mishcare mutare urnire (inv. shi reg.) clatire. (~ unui bolovan de la locul lui.) 6. mishcare. (~ frunzelor.)