CLATÍ clatesc vb. IV. I. Tranz. A curatza rufe vase etc. spalandule ushor cu apa a limpezi intro ultima apa curata; a clatari. ♦ Refl. A se spala ushor pe maini in gura etc. II. (Inv. shi pop.) 1. Tranz. A clatina (1). ♦ Refl. (Despre apa valuri) A se pune in mishcare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. shi refl. A (se) zgudui a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. shi refl. A (se) clatina (3). ◊ Expr. (Inv. shi pop.) A nu (se) clati un fir de par din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viatza cuiva. Din sl. klatiti.

clatí [At: PSALT. SCH. 360 / Pzi: ~tésc / E: vsl клатити] 12 vtr (Ivr) A (se) clinti. 3 vt (inv; ie) A nu se ~ nici un fir (de par) din capul cuiva A ramane neatins. 4 vr (Inv; d. fiintze) A se mishca. 56 vir (Inv) A pomi. 7 vr (Inv) A emigra. 8 vr (Inv; d. partzile trupului) A tremura. 9 vr (Inv; d. gene) A se bate. 1011 vtr (Inv) A (se) clatina (23). 12 vt (Inv; ie) A ~ capul A da din cap. 13 vt (Inv; d. caini; ie) A ~ coada A da din coada. 14 vr (Inv; d. inima) A bate. 15 vr (Inv; d. apa valuri) A se mishca violent. 16 vr (Inv; d. apa valuri) A se izbi (de ceva). 1718 vtr (D. rufe vase etc.) A (se) limpezi dupa spalare in apa curata Si: (reg) a clatari. 1920 vtr (D. fatza gura etc.) A (se) curatza cu apa curata. 2122 vtr (Inv; cu indicarea bauturii) A (se) bea putzin (dupa ce a mishcat bautura prin gura). 23 vr (Inv) A shovai. 2425 vtr (Inv) A (se) modifica. 26 vt (Ivr) A examina. 27 vt (Inv) A zdruncina. 28 vr (Inv) A fi impresionat.

CLATÍ clatesc vb. IV. I. Tranz. A curatza rufe vase etc. spalandule ushor cu apa a limpezi intro ultima apa curata; a clatari. ♦ Refl. A se spala ushor pe maini in gura etc. II. (Inv. shi pop.) 1. Tranz. A clatina (1). ♦ Refl. (Despre apa valuri) A se pune in mishcare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. shi refl. A (se) zgudui a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. shi refl. A (se) clatina (3). ◊ Expr. A nu (se) clati un fir de par din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viatza cuiva. Din sl. klatiti.

CLATͲ clatesc vb. IV. Tranz. (invechit astazi regional shi arhaizant) 1. A clatina (1). Citeun plop cu coaja cenushie abia ishi clatea ramurelele subtziri shishi tremura banutzii frunzelor care luceau in doua ape. SADOVEANU O. III 364. Muierea se scula desdedimineatza shi clatind pe narodul din pat i zice: Dar scoala... RETEGANUL P. I 1. K un vint ce clateshte Padurea cind ploaia soseshte Asha din adincuri de zare Un vuiet prin noapte rasare. COSHBUC P. II 30. Zilele k iarna de friguroasemi fura Copaci din miezul iernii ce vinturi i clatesc. ALEXANDRESCU P. 24 Dashai doamnentre straini K mladitza intre spini; Sufla vintul sho clateshte De totzi spinii mio loveshte! JARNÍKBIRSEANU D. 195. ◊ Fig. Riul inapoi se trage... muntzii virful ishi clatesc. ALEXANDRESCU P. 132. ◊ Expr. A clati capul (sau intranz. din cap) = a clatina din cap v. clatina. Domnul Cristea a clatit din cap cu indoiala. SADOVEANU M. C. 37. Cu drept cuvint cetitorul va fi clatit din cap shi va fi intrebat prin mintea carui muritori treceau aceste idei? EMINESCU N. 33. Batrina a ieshit clatind din cap. NEGRUZZI S. I 27. Refl. Pe Gruia cal punea Tot in fiere Pinan shele Tot in lantz Pinan grumazi. Da el numai se clatea Toate fierele pocnea. BIBICESCU P. P. 296. ♦ Refl. (Despre apa valuri) A se pune in mishcare (violenta) a se izbi. Numai riul acuma numai apele cind se clatesc raspund cu vuiet la gemetele mele. ODOBESCU S. III 207. Piatran Dunare cadea Apan doua se facea Valurile se clatea Trei ceasuri borborosea. TEODORESCU P. P. 569. 2. A zgudui a cutremura. Pamintul il clateshte razboinicescul tunet! Zgomot de taberi shoapte trece vijieun glas. ALEXANDRESCU P. 27. Refl. Trinteshte FiulOii pe SfarmaPiatra dar il trinteshte cum e data de sa clatit pamintul sub el. RETEGANUL P. III 61. La acea valma naprasnica de vaiete shi blesteme se clati incaperea din temelie shi grinzile se pornira din locul lor. DELAVRANCEA S. 95. Stinci in temelie clatinduse vedem. EMINESCU O. I 94. Tot palatul sa clatit pin’la pamint. PANN P. V. II 12. ◊ Fig. SHi santimplat o dragoste mare De sau clatit temeliile locului. DESHLIU G. 31. A lumii temelie se mishca se clateshte Vechilei institutzii se shterg sau ruginit. ALEXANDRESCU P. 78. ♦ Refl. A se zdruncina. Aceasta prietenie nu sa clatit prin navalirea de curind a tatarilor. BALCESCU O. II 144. 3. A clatina (3). Ishi clati tabara cu multa greutate din pricina drumurilor noroioase. BALCESCU O. II 104. Am un peshte... Patru boi abial clateshte (Plugul). GOROVEI C. 300 ◊ Refl. [Armata] se clati de acolo shi... merse de tabari intro cimpie mare. BALCESCU O. II 106. (Expr.) A nu se clati nu fir de par din capul cuiva = a nu se primejdui cu nimic viatza cuiva. Un fir de par nu se va clati din capul inaltzimiitale. NEGRUZZI S. I 141.

A SE CLATÍ ma ~ésc intranz. inv. 1) pop. A se mishca ushor dintro parte in alta; a se clatina; a se legana. 2) (despre ape valuri) A se lovi cu putere; a se izbi. /<sl. klatiti

clatì v. 1. a sgudui a clatina: a lumii temelie se mishca se clateshte GR. AL.; 2. a mishca din loc a stramuta: ishi clati tabara cu multa greutate BALC. 3. (sens obishnuit astazi) a curatzi spaland shi frecand: a clati sticla paharele gura; 4. a limpezi rufele in cea din urma apa. [Slav. KLATITl].

clatésc v. tr. (vsl. klatiti a clatina a izbi; sirb. klátiti se a se clatina; bg. klatĭy clatin. E ruda cu hilticiĭ). Vechĭ. Clatin zguduĭ: a clati temeliile caseĭ. Pornesc stramut: a clati tabara. Azĭ. Curatz agitind apa: a clati paharele gura. Spal in ultima apa (rufele). V. refl. Vechĭ. Ma clatin ma bat: i s’a clatit ochĭu.

clatí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. clatésc imperf. 3 sg. clateá; conj. prez. 3 sa clateásca

clatí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. clatésc imperf. 3 sg. clateá; conj. prez. 3 sg. shi pl. clateásca

CLATÍ vb. v. balansa clatina clinti cutremura deplasa izbi legana lovi migra mishca muta oscila pendula pleca porni scutura urni zdruncina zgaltzai zgudui.

clati vb. v. BALANSA. CLATINA. CLINTI. CUTREMURA. DEPLASA. IZBI. LEGANA. LOVI. MIGRA. MISHCA. MUTA. OSCILA. PENDULA. PLECA. PORNI. SCUTURA. URNI. ZDRUNCINA. ZGILTZII. ZGUDUI.

clatí (clatésc clatít) vb. 1. A mishca a clatina a deplasa. 2. A pune in mishcare. 3. A scutura a agita. 4. A tulbura a intoarce pe dos a perturba. 5. A mishca a agita. 6. A face sa shovaie a amenintza. 7. (Refl.) A decadea a se ruina. 8. A se impresiona a se induiosha a se emotziona. 9. A curatza rufe vase spalindule ushor cu apa a le limpezi. Sl. klatiti „a scutura” (Miklosich Slaw. Elem. 24; Cihac II 60; Miklosich Lexicon 288); cf. bg. klatja ceh. klátiti pol. klócić. Sec. XV. Cu toate aceste sensuri in afara de ultimul este putzin inv. shi in general este inlocuit prin a clatina. Der. clateala s. f. (limpezire clatit); clatita s. f. (un fel de placinta subtzire umpluta shi rulata); clatitura s. f. (inv. scuturatura zgiltziiala; limpezire clatit); clatitor adj. (care scutura); clatari vb. cu aceleashi sensuri k clati cu o nuantza iterativa sau durativa; clatina vb. cu aceleashi sensuri (in ciuda diferentzei stabilite de DAR intre aceste vb. se poate afirma doar k clatari apare mai curind a fi propriu rom. occidentale shi clatina rom. orientale acesta din urma tinzind sal elimine pe primul; la clatina lipseshte sensul de „a limpezi rufele” pentru care se conserva in aria sa forma primitiva clati); clatinator adj. (care se clatina care se rascoleshte); clatinatura s. f. (scuturatura); clatinatoare s. f. (scrinciob).

clatí clatesc vb. tranz. refl. (inv.) 1. A (se) mishca a clatina: „Deai arde lume cu foc / Nici nu mash clati din loc” (Papahagi 184); „No putut clati sania” (Grai rom. 2000; Biserica Alba). 2. (ref. la rufe) A limpezi. Din sl. klatiti „a scutura” (Miklosich Cihac cf. DER; Scriban SHaineanu DEX MDA).

clatí clatesc vb. tranz. refl. A (se) mishca: „Deaude codru clatind / Da’ dai frate sa fugim” (Papahagi 183); „Deai arde lume cu foc / Nici nu mash clati din loc” (Papahagi 184). Din sl. klatiti „a scutura” (Miklosich Cihac cf. DER).