5 definiții pentru clăcușoară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. -ușoară.
CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. -ușoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clăcușoáră sf [At: CREANGĂ, A. 113 / P: ~cu-șoa~ / Pl: ~re / E: clacă + -(uș)oară] 1 Clacă ușoară (și scurtă). 2 Clacă la care se petrece bine. 3 (Fig; gmț) Ispravă (a mai multora) Si: poznă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. (Glumeț) Faptă nepotrivită, poznă, ispravă. După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea ne lasă în cît ne-a găsit și se împrăștie, huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clăcușoáră s. f., g.-d. art. clăcușoárei; pl. clăcușoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clăcușoáră s. f., g.-d. art. clăcușoárei; pl. clăcușoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clăcușoară, clăcușoaresubstantiv feminin
-
-
- După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea ne lasă în cît ne-a găsit și se împrăștie, huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113. DLRLC
-
-
etimologie:
- Clacă + sufix -ușoară. DEX '09 DEX '98