CIVÍL A civili e adj. Care se refera la cetatzenii unui stat sau la raporturile juridice ale acestora intre ei (cu exceptzia militarilor shi a reprezentantzilor Bisericii) precum shi la raporturile acestora cu organele shi cu organizatziile statului. ◊ Drepturi civile = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica) reglementate shi recunoscute de stat. Drept civil = totalitatea normelor care reglementeaza relatziile sociale (convertite in raporturi juridice) existente intre persoanele fizice sau juridice dintrun stat. Cod civil = culegere unitara de norme juridice care reglementeaza raporturile de drept civil. Stare civila = situatzia unei persoane asha cum rezulta din actele sale privitoare la nashtere casatorie deces. Ofitzer al starii civile = salariat al unei primarii insarcinat cu incheierea actelor de stare civila. Casatorie civila = casatorie oficiata de ofitzerul starii civile in conformitate cu prevederile legale. Parte civila = persoana care intrun proces penal formuleaza pretentzii de despagubiri pentru daunele suferite prin savarshirea infractziunii. Razboi civil = conflict armat intre doua grupuri adverse din aceeashi tzara cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoana imbracata in haine obishnuite (shi nu in haine militare sau preotzeshti); cetatzean al unui stat cu exceptzia militarilor shi preotzilor. [Var.: (inv. shi pop.) tzivíl a adj.] Din fr. civil lat. civilis.

civil ~a [At: (a. 1817) URICARIUL IV 303/9 / V: (ivp) tzi~ / Pl: ~i ~e / E: fr civil lat civelis] 1 a Care priveshte pe civili (6). 2 a Care apartzine civililor (16). 3 a Care este specific civililor (16). 45 a Care se refera la raporturile juridice ale civililor intre ei (sau la raporturile economice ale acestora cu organele shi organizatziile statului). 6 a (Is) Drepturi ~e Drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica) reglementate shi recunoscute k atare. 7 a (Is) Drept ~ Ramura a dreptului care studiaza shi reglementeaza relatziile sociale (convertite in raporturi juridice) existente intre persoanele fizice sau juridice dintrun stat. 8 a (Is) Cod (sau inv codice condica) ~ Culegere unitara de norme juridice care reglementeaza raporturile de drept civil. 9 a (Is) Stare ~a Situatzia unei persoane asha cum rezulta din actele sale privitoare la nashtere casatorie deces. 10 a (Is) Ofitzer al starii ~e (sau inv ofitzer tzivil) Salariat al unei primarii insarcinat cu incheierea actelor de stare civila. 11 a (Is) Casatorie ~a Casatorie oficiata de ofitzerul starii civile in conformitate cu prevederile legale (inaintea casatoriei religioase). 12 a (Is) Parte ~a Persoana care intrun proces penal formuleaza pretentzii de despagubiri pentru daunele suferite prin savarshirea actziunii. 13 a (Is) Razboi ~ Conflict armat intre doua grupuri adverse din aceeashi tzara cu scopul de a prelua puterea. 14 a (Inv; is) Lista ~ Suma alocata anual de la bugetul statului pentru cheltuielile private ale regelui. 15 a (Inv; is) Fructele ~e Chiriile caselor venitul rentelor etc. 16 a (Ie) A se constitui parte ~a (intrun proces) A cere la judecata despagubiri baneshti pentru pierderile cauzate de vinovat. 17 sm Cetatzean al unui stat cu exceptzia militarilor shi preotzilor. 18 sm Persoana imbracata in haine obishnuite (shi nu militare sau preotzeshti). 19 av (Ie) A fi (imbracat) in ~ A purta haine obishnuite.

CIVÍL A civili e adj. Care priveshte pe cetatzenii unui stat (cu exceptzia militarilor shi a reprezentantzilor bisericii) sau care apartzine este specific acestor cetatzeni; care se refera la raporturile juridice ale cetatzenilor intre ei (cu exceptzia militarilor shi a reprezentantzilor bisericii) precum shi la raporturile economice ale acestora cu organele shi organizatziile statului. ◊ Drepturi civile = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica) reglementate shi recunoscute k atare. Drept civil = ramura a dreptului care studiaza shi reglementeaza relatziile sociale (convenite in raporturi juridice) existente intre persoanele fizice sau juridice dintrun stat. Cod civil = culegere unitara de norme juridice care reglementeaza raporturile de drept civil. Stare civila = situatzia unei persoane asha cum rezulta din actele sale privitoare la nashtere casatorie deces. Ofitzer al starii civile = salariat al unei primarii insarcinat cu incheierea actelor de stare civila. Casatorie civila = casatorie oficiata de ofitzerul starii civile in conformitate cu prevederile legale. Parte civila = persoana care intrun proces penal formuleaza pretentzii de despagubiri pentru daunele suferite prin savarshirea infractziunii. Razboi civil = conflict armat intre doua grupuri adverse din aceeashi tzara cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoana imbracata in haine obishnuite (shi nu in haine militare sau preotzeshti); cetatzean al unui stat cu exceptzia militarilor shi a preotzilor. [Var.: (inv. shi pop.) tzivíl a adj.] Din fr. civil lat. civilis.

CIVÍL A civili e adj. 1. Care priveshte pe cetatzenii unui stat; care se refera la raporturile juridice ale cetatzenilor intre ei precum shi la raporturile economice ale acestora cu organele shi cu organizatziile statului. Sa ne radicam la o viatza civila shi politica. GHICA S. XIX. Drepturi civile = drepturi privitoare la interesele private care le au cetatzenii unui stat shi de care se bucura in parte shi strainii. Drept civil = ramura a shtiintzei dreptului care studiaza conditziile persoanelor raporturile lor de familie diferitele raporturi juridice din care se nasc drepturi shi obligatzii etc. Cod civil = culegere unitara de norme juridice care reglementeaza raporturile de drept civil. Stare civila = situatzia unei persoane asha cum rezulta din actele sale privitoare la nashtere casatorie deces. Acte de stare civila. ▭ Ofitzer al starii civile = delegat al sfatului popular insarcinat cu incheierea actelor starii civile. (In opozitzie cu casatorie religioasa) Casatorie civila = casatorie oficiata de ofitzerul starii civile in conformitate cu prevederile legale. (Jur.) Parte civila = partea vatamata printro infractziune shi care are pretentzii de despagubiri pentru daunele suferite. Despagubiri civile v. despagubire. 2. Care nu este militar care nu are caracter militaresc. Haine civile. Autoritatzi civile. Aviatzie civila. Razboi civil = conflict armat intre doua grupuri adverse din aceeashi tzara cu scopul de a prelua puterea. ◊ (Substantivat) Persoana care nu este militar sau care nu poarta uniforma militara. Mai facu doitrei pashi spre un grup de trei civili. CAMIL PETRESCU N. 17. Varianta: (invechit shi popular) tzivíl a (CAMILAR N. II 377 CARAGIALE O. I 144 RUSSO S. 121) adj.

CIVÍL A adj. 1. Privitor la cetatzenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetatzeni. ◊ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditziile persoanelor raporturile lor de familie shi diferite legaturi juridice care dau nashtere la drepturi obligatzii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatzia unei persoane asha cum rezulta din actele sale privitoare la nashtere casatorie etc.; ofitzer al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractziuni. 2. Care nu este militar lipsit de caracter militaresc. ◊ Razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelashi stat. // s.m. shi f. Persoana care nu face parte din armata. [Var. tzivil a adj. s.m.f. / < lat. civilis cf. it. civile fr. civil].

CIVÍL A I. adj. 1. care priveshte pe cetatzenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetatzeni. ♦ drepturi e = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica) reglementate shi recunoscute k atare; drept ~ = ramura a dreptului care studiaza shi reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice shi juridice dintrun stat; stare ~a = situatzia unei persoane asha cum rezulta din actele sale privitoare la nashtere casatorie etc.; parte ~a = persoana care intrun proces pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractziuni. 2. care nu este militar lipsit de caracter militaresc. ♦ razboi ~ = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelashi stat. II. s. m. f. persoana care nu face parte din armata. (< fr. civil lat. civilis)

CIVÍL ~a (~i ~e) 1) Care tzine de cetatzenii unui stat shi raporturile juridice dintre ei. Drept ~. Actziune ~a. ◊ Stare ~a situatzie a unui cetatzean in raport cu familia. Razboi ~ lupta armata pentru putere dintre diferite grupuri sociale in cadrul aceleiashi tzari. Casatorie ~a casatorie oficiata de organele puterii de stat (fara participarea bisericii). 3) shi substantival Care nu este militar sau preot; care este in afara vietzii militare sau bisericeshti. Parte ~a. Haine ~e. /<fr. civil lat. civilis

civil a. 1. privitor la cetatzeni: societate civila; rasboiu civil lupta fratricida intre cetatzenii aceleeash tzari; 2. in opozitziune cu militar shi uneori cu ecleziastic: autoritatzi civile; 3. in opozitziune cu criminal: codul civil; drepturi civile cari apara interesele individuale; parte civila care reclama daune interese; stare civila faptul de a fi major sau minor flacau sau insurat; registrele starii civile coprind actele de nashtere de casatorie shi de moarte: primarii sunt ofitzerii starii civile; casatorie civila fara vreo ceremonie religioasa. ║ m. cel ce nu e nici militar nici preot: un civil.

*civíl a adj. (lat. civilis d. civis cetatzean. V. cetate). Cetatzenesc: drepturĭ civile. Se zice in opoz. cu militar shi ecleziastic: functziune autoritate civila. Fig. Cĭoplit civilizat bine crescut. Moarte civila perderea drepturilor de cetatzean. Razboĭ civil intre cetatzeniĭ aceluĭashĭ stat. Dreptu codu civil cel relativ la drepturile shi datoriile cetatzeanuluĭ. Casatorie inmormintare civila facuta numaĭ cu actele oficiuluĭ stariĭ civile decĭ fara preut. Stare civila situatziunea unuĭ om conform actelor de la oficiŭ stariĭ civile (la primarie) de ex. daca e barbat femeĭe insurat orĭ nu viŭ saŭ mort: ofitzeru stariĭ civile. Bĭurou in care se tzin hirtiile acesteĭ situatziunĭ. S. m. Un civil o persoana civila (nu militar nicĭ preut). Adv. A te cununa civil fara preut ci numaĭ la primarie. Cu politetza: a te purta civil. Vechĭ azĭ pop. tzivil (germ. zivil).

tzivil ~a a vz civil

tzivilish sm vz civil

TZIVÍL A adj. s.m. shi f. v. civil.

tzivil a. shi m. pop. civil: soldat care cere unui tzivil CAR. [Nemtz. ZIVIL].

civíl adj. m. pl. civíli; f. civíla pl. civíle

civíl adj. m. pl. civíli; f. sg. civíla pl. civíle

CIVÍL adj. 1. v. cetatzenesc. 2. (inv. shi pop.) pamantesc. (Probleme ~ shi probleme bisericeshti.)

CIVIL adj. 1. cetatzenesc civic (inv.) politicesc. (Drepturi ~.) 2. (inv. shi pop.) pamintesc. (Probleme ~ shi probleme bisericeshti.)

AUTORITATE AERONAUTICA CIVILA organ de stat care reglementeaza coordoneaza shi controleaza intreaga activitate aeronautica civila.

PERSONAL AERONAUTIC CIVIL totalitatea persoanelor care deservesc activitatea de zbor. Personalul aeronautic civil se compune din: a) Personal aeronautic civil navigant care indeplineshte atributziuni pe linie de zbor posedand documente in conditziile stabilite de autoritatea aeronautica shi centrul de medicina aeronautica sau pe baza de conventzie pentru cetatzenii altor state: personalul echipajului de conducere al aeronavei (pilotzi navigatori radiotelegrafishti shi mecanici de zbor) shi personal tehnic auxiliar (executa servicii la bord privind incarcatura operatziile de receptzie shi control al aeronavei in vederea eliberarii sau prelungirii certificatelor de navigabilitate in general fiind ingineri specialishti) b) Personal aeronautic civil nenavigant care deserveshte desfashurarea activitatzii de zbor la sol (controlori de trafic aerian dispeceri etc.) intretzinerea materialului volant etc.

TEREN DE AERONAUTICA CIVILA suprafatza plata care permite decolarea shi aterizarea aeronavelor putand fi de mai multe feluri: aeroport pentru traficul de calatori shi de marfa; aerodrom pentru activitatzi sportive utilitare sanitare shi militare; terenuri de lucru pentru aviatzia utilitara shi terenuri/zone de aterizare pentru concursuri acestea trebuind omologate pe ele desfashuranduse activitatzi de zbor numai ziua shi in conditzii meteo normale.

ORGANIZATZIA AVIATZIEI CIVILE INTERNATZIONALE (O.A.C.I.; in engl.: Internatzional Civil Aviation Organization I.C.A.O.) agentzie specializata in cadrul sistemului O.N.U. din 3 oct. 1947 cu sediul la Montréal (Canada) creata cu titlu provizoriu la 15 aug. 1945 (ishi incepe activitatea la 4 apr. 1947) in scopul dezvoltarii navigatziei aeriene internatzionale supravegherii transporturilor aeriene internatzionale pentru asigurarea bunei desfashurari a securitatzii zborurilor dezvoltarea rutelor de navigatzie aeriana shi aeroporturilor. O.A.C.I. are 187 membri (2002) printre care shi Romania (din 1965).

RAZBOIUL CIVIL DIN SPANIA (19361939) razboi izbucnit in urma rebeliunii natzionalishtilor spanioli condushi de F. Franco la 18 iul. 1936 impotriva Republicii Spaniole (proclamata in 1931). Dupa trei ani de lupte datorita interventziei Germaniei shi a Italiei republicanii au fost infrantzi. Alaturi de republicanii spanioli au luptat voluntari din intreaga lume: peste 35000 din 54 de tzari. Din Romania au participat combatantzi de ambele partzi beligerante.