ciupará¹ [At: LB / Pzi: ~réz ciúpar / E: mg csipérsz] (Trs; Mun; rar) 1 vt A jumuli pasari. 2 vr (D. pasari) A se curatza cu ciocul aranjandushi penele. 3 vt (D. animale) A rupe cu gura (cate un fir de iarba). 4 vt A adauga cate putzin la ceva. 5 vt A fura cate putzin.

ciupará² vtr [At: VAIDA / Pzi: ciúpar / E: bg чипа] 12 A ciupai¹ (12)

cĭúpar a á v. tr. (d. cĭupesc cu term. din supar. Cĭuperĭ sa cĭupere). Munt. vest. Cĭupesc jafuĭesc.

incĭuparésc (ma) v. refl. (cp. cu ung. csöpörödni a creshte incet shi cu rom. a se infiripa). Vest. Ma infiripez ma intzolesc adun oarecare avere. In Munt. vest shi cĭuparesc incherb. La Jipescu (Opinc. 147) a cĭupara (contopire din a cĭupara a cĭupi shi a cĭupari a incherba) a incherba.

ciupará vb. I (reg.) 1. a jumuli (o pasare de pene) a ciupeli. 2. (refl.; despre pasari) a se curatzi cu ciocul. 3. (despre animale shi pasari) a rupe cu gura (firele de iarba) a ciuguli a ciupi; (despre om) a manca cite putzin a ciuguli. 4. a adauga cate ceva (la ceva). 5. a fura cate putzin a ciupi a pishca.