11 definiții pentru citadin (s.m.)
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.
citadín, ~ă [At: ALAS 14 II 1937, 5/1 / Pl: ~i, ~e / E: fr citadin, it cittadino] (Liv) 1 a Orășenesc. 2-3 smf, a (Persoană) care locuiește în oraș Si: orășean.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj. (Franțuzism) De oraș. al orașului, orășenesc. ♦ (Substantivat) Persoană care locuiește în oraș; orășean.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CITADÍN, -Ă adj. De oraș, al orașului, orășenesc. // s.m. și f. Locuitor al unui oraș; orășean. [< it. cittadino].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CITADÍN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. livr. Locuitor al unui oraș; orășean. /<fr. citadin, it. cittadino
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; adj. f., s. f. citadínă, pl. citadíne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; f. sg. citadínă, pl. citadíne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CITADÍN s. v. orășean, târgoveț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
citadin s. v. ORĂȘEAN. TÎRGOVEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
citadin, citadinisubstantiv masculin citadină, citadinesubstantiv feminin
etimologie:
- citadin DEX '09 DEX '98 MDN '00
- cittadino DEX '09 DEX '98 DN