10 definitzii pentru ciripitor
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CIRIPITÓR OÁRE ciripitori oare adj. Care ciripeshte; ciripiu. Ciripi + suf. tor.
CIRIPITÓR OÁRE ciripitori oare adj. Care ciripeshte; ciripiu. Ciripi + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
ciripitor ~oare a [At: EMINESCU P. 216 / Pl: ~i ~oare / E: ciripi + tor] 13 Care ciripeshte (13) Si: (rar) ciripiu (13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CIRIPITÓR OÁRE ciripitori oare adj. Care ciripeshte. Vin citeodata vrabii ciripitoare Se leagana gingash pe ramura mea. DESHLIU N. 11. Pasarilentruna Sentrec cu glas ciripitor. EMINESCU O. I 228. ◊ (Poetic) Tot vazduhul era plin De cintece ciripitoare. COSHBUC P. I 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ciripitór oáre s. m. f. (fam. pop. peior.) Informator al Securitatzii v. Ap. 8/95 p. 15 (din ciripi + tor; cuvantul este mai vechi in limba romana; DEX alte sensuri)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizata de Editura Logos
- adaugata de raduborza
- actziuni
CIRIPITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care ciripeshte. Pasare ~oare. /a ciripi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ciripitor a. care ciripeshte.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ciripitór adj. m. pl. ciripitóri; f. sg. shi pl. ciripitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ciripitór adj. m. pl. ciripitóri; f. sg. shi pl. ciripitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CIRIPITÓR s. v. informator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ciripitor ciripitori s. m. v. ciripic.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ciripitor, ciripitoareadjectiv
- 1. Care ciripeshte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ciripiu
- Vin citeodata vrabii ciripitoare Se leagana gingash pe ramura mea. DESHLIU N. 11. DLRLC
- Pasarilentruna Sentrec cu glas ciripitor. EMINESCU O. I 228. DLRLC
- Tot vazduhul era plin De cintece ciripitoare. COSHBUC P. I 176. DLRLC
-
etimologie:
- Ciripi + sufix tor. DEX '98 DEX '09