8 definiții pentru ciomăgar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar.
CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciomăgár sm [At: DA / Pl: ~i / E: ciomag + -ar] (Pfm) 1 Copil bătăuș. 2 Copil certăreț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. Ciomăgaș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOMĂGÁR ~i m. pop. Persoană înclinată spre bătaie (cu ciomagul). /ciomag + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciomăgár s. m., pl. ciomăgári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciomăgár s. m., pl. ciomăgári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIOMĂGÁR s. v. bătăuș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOMĂGAR s. bătăuș, ciomăgaș, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș. (Un ~ ordinar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
ciomăgar, ciomăgarisubstantiv masculin
etimologie:
- Ciomag + sufix -ar. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.