ciocaltau sn [At: DAMÉ T. / V: ~calteu sn ~tei sm ~teu sn ciuculteu sn ~carteie sfp / Pl: ~teie (Trs) ~taua / E: mg csikoltó Cf cioaca cioc ciocalau ciocalti (s ciopartzi)] 1 (Reg) Cui de lemn. 2 (Reg) Par mic pus in gard pentru a impiedica trecerea gainilor. 3 (Reg) Dispozitiv din lemn cu care se prinde jugul de protzap. 4 (Reg) Bucata de lemn care leaga jugul de catusha shi de protzapul carului Si: tiglici. 5 (Reg; mpl) Unelte de plugarie Cf cinie. 6 (Reg; lpl; if ciocarteie) Unelte pentru ascutzit coasa Vz ciocan nicovala gresie.

cĭociltéŭ shi irtéŭ n. pl. eĭe (ung. csikoltó csikoltyu). Vest. Marele piron care tzine jugu fixat in protzap. In Trans. taŭ. In Olt. shi teglicĭ in Tel. tiglicĭ.

ciocaltau (ciocaltéu) ciocaltáie (ciocaltéie) s.n. (reg.) 1. cui scurtator de lemn par mic. 2. (pop.) cuiul de lemn cu care se prinde jugul de protzap; cuiul japitzei (tiglici). 3. unealta instrument cinie.