opțiuni
  • info
12 definiții pentru ciobăni

Explicative DEX

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

ciobăní [At: ALECSANDRI, T. 613 / Pzi: ~nésc / E: cioban2] 1 vi A fi cioban (1). 2 vt A face pe cineva cioban2 (1).

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. ◊ Refl. A se face cioban. Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.

A CIOBĂNÍ ~ésc 1. intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban

A SE CIOBĂNÍ mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban

ciobănì v. a fi, a se face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP.

2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.

Ortografice DOOM

ciobăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 să ciobăneáscă

ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobăneáscă

Relaționale

CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)

CIOBĂNI vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)

Argou

ciobăni, ciobănesc v. t. a viola.

Intrare: ciobăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciobăni
  • ciobănire
  • ciobănit
  • ciobănitu‑
  • ciobănind
  • ciobănindu‑
 singular plural
  • ciobănește
  • ciobăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciobănesc
 (să)
  • ciobănesc
  • ciobăneam
  • ciobănii
  • ciobănisem
a II-a (tu)
  • ciobănești
 (să)
  • ciobănești
  • ciobăneai
  • ciobăniși
  • ciobăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciobănește
 (să)
  • ciobănească
  • ciobănea
  • ciobăni
  • ciobănise
plural I (noi)
  • ciobănim
 (să)
  • ciobănim
  • ciobăneam
  • ciobănirăm
  • ciobăniserăm
  • ciobănisem
a II-a (voi)
  • ciobăniți
 (să)
  • ciobăniți
  • ciobăneați
  • ciobănirăți
  • ciobăniserăți
  • ciobăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciobănesc
 (să)
  • ciobănească
  • ciobăneau
  • ciobăniră
  • ciobăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciobăni, ciobănescverb

  • 1. A fi cioban, a sluji ca cioban. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: păcurări păstori
    • format_quote O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. DLRLC
    • format_quote Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se face cioban. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502. DLRLC
etimologie:
  • cioban DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.