CÍNA cine s. f. Masa de seara; mancare pregatita pentru aceasta masa. ◊ Cina cea de taina = masa luata de Isus Hristos impreuna cu apostolii Sai in seara de dinaintea rastignirii. Lat. cena.

cina sf [At: CORESI EV. 414/1 / V: ciuna / Pl: ~ne shi (inv) ~ni / E: lat cena] 1 Masa de seara. 2 Mancare consumata la cina (1). 3 Mancare pregatita pentru cina (1). 4 (Pex) Dineu. 5 (Pex) Supeu. 6 (Is) ~na cea de taina Masa Mantuitorului cu apostolii sai la care a fost instituita taina sfintei euharistii. 7 (Is) ~na Domnului (sau cea dulce) Sfanta euharistie. 8 (Is) ~na mortului (sau de apoi) Parastas. 9 (Ban; is) ~na ursitelor Cina (1) pregatita de moasha a treia seara dupa nashterea copilului. 10 (Inv; is) ~na mica Masa care are loc in jurul orei 4 dupaamiaza. 11 (Inv; is) ~na cea buna Masa intre orele 910 seara. 12 (Inv; is) ~na mare Masa intre orele 1011 noaptea. 1316 (Pex) Ora la care se obishnuieshte sa se ia cina (11012).

CÍNA cine s. f. Masa de seara; mancare pregatita pentru aceasta masa Lat. cena.

CÍNA cine s. f. (Mai ales in Transilv.) Masa de seara; mincare pregatita pentru aceasta masa. Frunzarise o gazeta shi o aruncase. Ashtepta cina. SADOVEANU N. F. Cina era gata shi masa pusa. CARAGIALE O. II 257. Ochii ei cei cu lumina Mult ma striga de la cina. JARNÍKBIRSEANU D. 33.

CÍNA ~e f. 1) Masa luata seara. 2) Mancare pregatita pentru masa de seara. 3) Timp cand se serveshte masa de seara. [G.D. cinei] /<lat. cena

cina f. mancare sau masa de seara; cina Domnului cina lui Hristos cu apostolii in ajunul rastignirii; cina cea de taina sfanta impartashire sau cuminecatura. [Lat. CENA].

cína f. pl. e (lat. cêna k plin senin lin d. plênus serênus lênis; it. pv. sp. cena pg. cea. Cp. cu geana pana din gĕra pĕnna cu e scurt). Rar. Prinzu de seara: cina cea de taĭna. V. masa shi ojina.

ciuna² sf vz cina

cína s. f. g.d. art. cínei; pl. cíne

cína s. f. g.d. art. cínei; pl. cíne

cína (cíne) s. f. Masa de seara. Mr. megl. tzina istr. cirę. Lat. cēna (Pushcariu 362; CandreaDens. 341; REW 1806; DAR); cf. it. prov. sp. cena port. cea. Der. cinioara s. f. (ceasul cinei) cf. prinzishor; cuvint care Draganu Dacor. III 6935 shi DAR il considera reprezentant al lat. cinae hora dar care este un dim. cu suf. oara cf. Graur BL III 19.

CÍNA (lat. cena) Masa de seara; mincare destinata pentru aceasta masa. ♦ Cina cea de taina = masa de pe urma a lui Hristos shi a apostolilor sai ajunul patimilor in cursul careia a instituit taina euharistiei. Sfinta Cina = (la protestantzi) impartashania cu piine shi vin.