CÍFRU cifruri s. n. 1. Sistem de semne conventzionale cu care se transmit comunicari secrete. 2. Combinatzie de litere sau de cifre cu ajutorul careia se pot deschide unele broashte sau lacate cu inchizatoare secreta. Din fr. chiffre (refacut dupa cifra).

cífru¹ sn vz cifra

cífru² sn [At: CONTEMP. Seria II 1948 nr. 110 10/1 / Pl: ~uri / E: fr chiffre] 1 Sistem de semne conventzionale cu care se transmit comunicari secrete. 2 Combinatzie de litere sau de cifre cu ajutorul careia se pot deschide unele broashte sau lacate cu inchizatoare secreta. 3 (Ivr) Monograma. 4 Simbol cifric stabilit pentru fiecare cont. 5 (Inv) Serviciu intro institutzie care cifreaza shi descifreaza corespondentza.

CÍFRU cifruri s. n. 1. Sistem de semne conventzionale cu care se transmit comunicari secrete. 2. Combinatzie de cifre sau de litere cu ajutorul careia se pot deschide unele broashte sau lacate cu inchizatoare secreta. Din fr. chiffre (refacut dupa cifra).

CÍFRU cifruri s. n. 1. Sistem de semne conventzionale prin care se transmit comunicari secrete. 2. Combinatzie de litere sau de cifre cu ajutorul careia se pot deschide unele broashte sau lacate. K intrun lacat greu cu multe zavoare patrunde Oltul intre peretzii muntzilor. K intrun lacat care nul potzi desface decit cu ajutorul unui cifru. BOGZA G. O. 324.

CÍFRU s.n. 1. Vocabular criptografic in care cuvintele sunt inlocuite prin cifre potrivit unor norme stabilite dinainte; (p. ext.) sistem de semne conventzionale folosit in comunicari secrete. 2. Incuietoare secreta care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinatzie de litere sau de cifre; combinatzia semnelor (litere cifre) cu care se deschide o astfel de incuietoare. [Pl. uri re. / dupa fr. chiffre it. cifra].

CÍFRU s. n. 1. vocabular criptografic in care cuvintele sunt inlocuite prin cifre; sistem de semne conventzionale in comunicari secrete. 2. incuietoare secreta care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinatzie de litere sau de cifre; combinatzia semnelor. (< fr. chiffre)

CÍFRU ~ri n. 1) Sistem de semne conventzionale folosit pentru transmiterea unor informatzii secrete; cod. 2) Combinatzie de semne (litere sau cifre) care permite deschiderea unei incuietori secrete. ~l seifului. /<fr. chiffre

*cifru n. pl. e shi urĭ (fr. chiffre m. V. cifra). Semn conventzional (de ordinar o cifra saŭ maĭ multe) p. a comunica in secret cu altu: telegramele diplomatice se transmit pin cifrurĭ. Semn marca emblema monograma.

cífru (cod) (cifru) s. n. art. cífrul; pl. cífruri

cífru (cod) s. n. (sil. fru) art. cífrul; pl. cífruri

CÍFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~.)

CIFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~.)