opțiuni
  • info

10 definiții pentru cicălitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. Care cicălește. – Cicăli + suf. -tor.

CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. Care cicălește. – Cicăli + suf. -tor.

cicălitor, ~oare a [At: MARCOVICI, D. 71/5 / Pl: ~i, ~oare / E: cicăli + -itor] 4 Care cicălește (1-4).

CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. 1. Care cicălește; rău de gură, înclinat să plictisească, să facă șicane. Nemulțumit, mofturos, cicălitor, striga la meșteri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 124. Anca e o femeie rea, cicălitoare, răzbunătoare. GHEREA, ST. CR. II 257. 2. Fig. Supărător, sîcîitor. Oare nu scuturasem eu de pe suflet și de pe inimă grijile cicălitoare? HOGAȘ, M. N. 159.

CICĂLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care cicălește; sâcâitor. /a cicăli + suf. ~tor

cicălitor a. și m. care cicălește.

cicălitór, -oáre adj. Care te tot cicălește: femeĭe cicălitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cicălitór adj. m., pl. cicălitóri; f. sg. și pl. cicălitoáre

cicălitór adj. m., pl. cicălitóri; f. sg. și pl. cicălitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CICĂLITÓR adj. sâcâitor, (fig.) pisălog. (Om ~.)

CICĂLITOR adj. sîcîitor, (fig.) pisălog. (Om ~.)

Intrare: cicălitor
cicălitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicălitor
  • cicălitorul
  • cicălitoru‑
  • cicălitoare
  • cicălitoarea
plural
  • cicălitori
  • cicălitorii
  • cicălitoare
  • cicălitoarele
genitiv-dativ singular
  • cicălitor
  • cicălitorului
  • cicălitoare
  • cicălitoarei
plural
  • cicălitori
  • cicălitorilor
  • cicălitoare
  • cicălitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cicălitor, cicălitoareadjectiv

  • 1. Care cicălește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nemulțumit, mofturos, cicălitor, striga la meșteri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 124. DLRLC
    • format_quote Anca e o femeie rea, cicălitoare, răzbunătoare. GHEREA, ST. CR. II 257. DLRLC
  • 2. Pisălog, supărător, sâcâitor. DLRLC
    sinonime: pisălog supărător sâcâitor
    • format_quote Oare nu scuturasem eu de pe suflet și de pe inimă grijile cicălitoare? HOGAȘ, M. N. 159. DLRLC
etimologie:
  • Cicăli + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.