CHÍNGA chingi s. f. 1. Banda lata de piele de lana sau de canepa cu care se fixeaza shaua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. Al tzine (pe cineva) chingile = a fi a se simtzi in putere a fi in stare. 2. Cingatoare de piele sau de panza. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partzile componente ale unui obiect solidarizandule shi marind rezistentza obiectului. Lat. *clinga (= cingula).

chinga sf [At: CANTEMIR ap. TDRG / V: chirga (cu asimilare) ~nca (hiperurbanism) pin~ / Pl: ~ngi / E: ml *clinga cf cinga inchinga deschinga] 1 Cingatoare purtata de barbatzi peste brau. 2 Brauletz simplu scurt shi lat cu care se incing tzarancile shi copiii. 3 (Pgn) Brau. 4 (Is) ~ngile mantalei Doua bucatzi de stofa care se incheie spre a strange mantaua peste mijloc sau a o face mai stransa la spate Si: gaica. 5 Banda lunga de canepa sau de curea cu catarama cu care se fixeaza shaua pe cal Si: taftur. 6 Banda care se pune pe umeri pe la spatele gatului spre a ridica o greutate. 7 (Pop; ie) Cal batran cu ~ roshie Lucru nepotrivit strident. 8 (Iae) Lucru ridicol. 9 (Pop; ie) A strange sau a tzine in (rar din) ~ngi A inchinga strans calul. 10 (Fig; iae) A constrange pe cineva. 11 (Fig; iae) A obliga pe cineva sa faca o marturisire sa plateasca Si: a strange pe cineva cu usha. 12 (Fig; iae) A lua pe cineva din scurt. 13 (Is) Pat de ~ngi Pat in care salteaua se ashaza chingi (22) shi care se poate desface shi strange dupa necesitate. 14 (Pop; ie) A slabi din ~ngi A slabi chinga calului. 15 (Fig; iae) A lasa pe cineva mai liber. 16 (Pfm; ie) Al tzine (pe cineva) ~ngile A se simtzi in putere. 17 (Iae) A fi in stare. 18 (La unelte constructzii etc) Bucata de lemn (rar de fier) prinsa de obicei dea curmezishul peste altele shi servind la intarirea lor Si: stinghie. 19 Cele doua scanduri care leaga talpile razboiului de tzesut. 20 (TZes) Razele carafetele sau stinghiile urzitoarei. 21 Stinghia care uneshte picioarele mesei. 22 Bara (de lemn) care sustzine patul. 23 Coama cheotoare unde se imbina capriorii la casa. 24 Latzul batut peste capriori. 25 Funie sau prajina care sunt atarnate carnurile afumate. 26 (La moara de vant) Drevele aripilor shi bratzele braului. 27 Bara de lemn unind scandurile care formeaza fundul shi scoartzele carutzei. 28 Bracinar la plug. 29 Parte a grapei in care sunt infiptzi coltzii. 30 Puntea ferastraului. 31 Bara de lemn care fixeaza doagele fundului unui butoi. 32 (La piua tabacarului) Stinghie care leaga cei doi drugi batutzi in pamant. 33 Elementele care fixeaza doagele teascului. 34 Parte a luntrei sau a dubasului. 35 Par gros de 1522 cm lung de 45 m care serveshte la fixarea lemnelor in pluta Si: capatai conciu cununa falcea fleashca tar. 36 (Is) ~ cioplita Scandura la pluta cioplita pe jumatate care se aplica peste margelatura. 37 Element de sustzinere a parilor ashezatzi in stive. 38 Suport care se sprijina barele scranciobului. 39 Fashie de pamant lunga shi ingusta.

CHÍNGA chingi s. f. 1. Fashie de piele sau de tzesatura de canepa cu care se fixeaza shaua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. Al tzine (pe cineva) chingile = a fi a se simtzi in putere a fi in stare. 2. Cingatoare din piele sau de panza. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partzile componente ale unui obiect solidarizandule shi marind rezistentza obiectului. Lat. *clinga (= cingula).

CHÍNGA chingi s. f. 1. Fishie de piele sau de tzesatura groasa de cinepa care se petrece sub pintecele calului spre a stringe bine shaua. Ishi cintara numaidecit caii shi le strinsera chingile scotzindui la lumina din dosul unde statusera. SADOVEANU F. J. 313. FatFrumos inshela shi tnfrina calul shi chinga o strinse mai mult decit alta data. ISPIRESCU L. 4. Zeaua nu mandeasa SHaua nu mapasa Friul nu ma stringe Chinga nu ma fringe. ALECSANDRI P. P. 63. ◊ Expr. A stringe in chingi (sau in chinga) = a) a inchinga strins (un cal). Nam arme sancing Nici murg bun in chingi sa string. BIBICESCU P. P. 161; b) fig. a constringe a lua (sau a tzine) din scurt; a oprima. [TZarul Nicolaie I] avea sa tzina in chingi timp de treizeci de ani intreaga viatza culturala a Rusiei. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 160 8/1. Nu cumva copilul... sa scape vreo vorba din cele cea vazut mai cu seama daca lor stringe in chingi. PAS Z. I 162. Strinshi in chinga bietzii fugari [poloni] se adresara cu rugamintzi catre capul contingentului turc cerind permisiunea de a se retrage in Polonia. HASDEU I. V. 22. A slabi din chingi = a lasa chinga mai sloboda; fig. a lasa mai liber a ingadui sa rasufle. SHi mai slabind [sharpele] pe om din chingi... ISPIRESCU la TDRG. Al tzine (pe cineva) chingile = a fi a se simtzi in putere a fi in stare. Toate dantzurile sint bune cind bate in piept inima aprinsa a tineretzii shi cind te tzin chingile. La TDRG. 2. Cingatoare de piele sau tzesuta din lina ori cinepa uneori cu buzunar cu care se incinge mijlocul (la oameni). V. chimir sherpar. Stringe chinga pe zdrave nelei shale... pleaca shi se coboaran vale. ALECSANDRI P. A. 163. Surugiul intra pe scena imbracat cu poturi de aba ilic de postav... chinga de curea batuta cu tzinte. ALECSANDRI T. 45. Scoate scoate la ocale. Cind... la plata nus parale Bagai minan punga chingii Gasii atza mamaligii. TEODORESCU P. P. 333. 3. Scindura stinghie bara de lemn sau de metal care leaga partzile componente ale unui obiect intarindule. Chinga razboiului. Chinga ferastraului. Chinga patului.

CHÍNGA chingi s. f. 1. Fashie de piele (sau de tzesatura de canepa) cu care se strange shaua calului. ◊ Expr. A strange in chingi = a inchinga strans un cal; fig. a constrange pe cineva a lua din scurt. A slabi din chingi = a lasa chinga mai putzin stransa; fig. a lasa pe cineva mai liber. Al tzine (pe cineva) chingile = a fi a se simtzi in putere a fi in stare. 2. Cingatoare de piele sau de panza cu care se incinge mijlocul oamenilor. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partzile componente ale unui obiect intarindule. Lat. *clinga (= cingula).

CHÍNGA ~gi f. 1) Curea cu care se fixeaza shaua pe cal. ◊ A strange pe cineva in ~gi a constrange pe cineva. 2) Bara folosita pentru a uni partzile componente ale unei constructzii ale unui obiect etc. ~ la capriori. 3) tehn. Banda lata care serveshte la fixarea mai multor piese. [G.D. chingii] /<lat. clinga

chinga f. 1. cingatoare de piele: a strange in chingi a stramtora cu intrebari; 2. curea cu care se strange sheaua sau hamurile pe cal; 3. bucata de lemnarie lipita d’a curmezish; 4. moshie lunga shi lata (termen de hotarnicie). [Lat. CINGULA (printr’un intermediar *CLINGA)].

chínga f. pl. ĭ (lat. clinga ild. cingla cingula cingulum cingatoare; it. cinghia cinga pv. cenha fr. sangle sp. ceña. V. incing). Cingatoare care leaga shaŭa de cal. Traversa care uneshte alte doŭa pĭese in timplarie. Olt. Zavor la usha. Moshie lunga curea sfoara: o chinga de moshie. Fig. A stringe in chingĭ a stringe chingile a nu lasa pe cineva sa faca ceĭa ce tu nu vreĭ al fortza sa fie supus. V. troc.

chínca sf vz chinga

chínga s. f. g.d. art. chíngii; pl. chingi

chínga s. f. g.d. art. chíngii; pl. chingi

CHÍNGA s. 1. (CONSTR.) catusha (reg.) cocoshlau cotzofana gainar martac primbla prinsoare scleama limbacaprei. (~ la capriorii casei.) 2. (CONSTR.) (reg.) catusha cheotoare incheietura. (~ la acoperishul casei.) 3. v. bratz. 4. v. speteaza. 5. v. stinghie. 6. v. crivac. 7. (TEHN.) punte (reg.) curmezish mijlocash pod razboi. (~ la ferastrau.)

CHÍNGA s. v. brau chimir cingatoare speteaza sherpar.

chinga s. v. BRIU. CHIMIR. CINGATOARE. SPETEAZA. SHERPAR.

CHINGA s. l. (CONSTR.) catusha (reg.) cocoshlau cotzofana gainar martac primbla prinsoare scleama limbacaprei. (~ la capriorii casei.) 2. (CONSTR.) (reg.) catusha cheotoare incheietura. (~ la acoperishul casei.) 3. (TEHN.) bratz coarda speteaza stinghie (pop.) curmezish. (~ la podul coshului morii.) 4. (TEHN.) scindura speteaza stinghie (pop.) blana. (~ la razboiul de tzesut.) 5. stinghie (reg.) calafat curmezish pop punte stilp usha zaplat. (~ la fundul unui vas.) 6. (TEHN.) cocirla crivac (reg.) carbosh cirja coasta cujba ginj. (~ la luntre.) 7. (TEHN.) punte (reg.) curmezish mijlocash pod razboi. (~ la ferastrau.)

CHINGI s. pl. v. cleshte.

chingi s. pl. v. CLESHTE.

chínga (chíngi) s. f. 1. Cingatoare briu. 2. Fishie de piele cu care se fixeaza shaua pe cal. 3. Curea legatura. 4. Gaica la haine shi paltoane. 5. Bara stinghie. 6. Fishie de teren. Var. cinga. Mr. vinga vingla megl. cl’inga. Lat. cingŭla (Diez I 27; Densusianu Rom. XXIX 330 shi XXXIII 276; Pushcariu 370; CandreaDens. 350; REW 1926; DAR); cf. alb. kjingëlë it. cinghia prov. cenha fr. sangle cat. singla sp. cello shi cincha (Corominas I 756). Fonetismul rom. prezinta o schimbare care se explica de obicei printro metateza anterioara rom. (lat. *clinga dupa CandreaDens. shi DAR) ipoteza infirmata de var. Mai curind trebuie presupus k rezultatul normal de la cingula rom. *cinghia › *cinghe pl. cinghi (cf. auricula › ureche pl. urechi) a produs probabil pe de o parte metateza chingi cu sing. regresiv chinga shi pe de alta parte un sing. analogic cinga (DAR explica aceasta ultima forma k pronuntzare locala in Mold. shi k reprezentant al unui lat. *clinga in Trans.; cf. Pushcariu 370). Cf. totushi lat. *clinga › napol. chienga (Battisti II 944). Der. inchinga (var. inchingi inching(i)ui) vb. (a incinge; a pune chinga); deschinga vb. (a scoate chinga). Cf. cinge.

CHINGA banda textila cu o rezistentza foarte mare care intra in componentza sistemelor de echipare ale parashutelor parapantelor deltaplanelor shi a centurilor de sigurantza.

chínga chingi (cinga) s.f. 1. Lemn pus dea curmezishul pe capetele bushtenilor ce alcatuiesc tabla plutei cu scopul de ai fixa (Gh. Pop 1971: 84). 2. Curea legatura. Lat. *clinga (= cingula „chinga”) (Densusianu Pushcariu CDDE DER DLRM DEX MDA).

chínga i (cinga) s.f. 1. Lemn pus dea curmezishul pe capetele bushtenilor ce alcatuiesc tabla plutei cu scopul de ai fixa (Gh. Pop 1971: 84). 2. Curea legatura. Lat. cingula „chinga”.