chichineață sf [At: I. CR. IV, 305 / V: ~ioneț sn, cheșche~, ~rneț sn / Pl: ~ețe / E: nct] 1 Lucru mic, neînsemnat. 2 Lucru sărăcăcios. 3 Lucru mizerabil. 4 Fleac. 5 (Spc) Ceva mic, cu înfățișare sărăcăcioasă. 6 (Fam) Casă mică, întunecoasă Si: (pfm) bordei, chițimie, cocioabă, (reg) bujdă, bujdeucă. 1 (Fam) Cameră mică, întunecoasă. 8 (Fam) Prăvălie mică, întunecoasă. 9 Coteț. 10 Opaiț. 11 (Îvr; îf (cheșcheneață) Obiect de lemn, cu despărțituri, în care se păstra carnea.

CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. Casă sau cameră mică, tupilată, sărăcăcioasă. Zaharia Duhu stă într-o chichineață. C. PETRESCU, A. 477. Aprinse lumînărica și o lumină săracă cuprinse chichineața, deslușind din întuneric un pat, o masă și niște boarfe într-un colț. DUNĂREANU, CH. 8. Înăuntru, trei chichinețe, din care una n-are lumină decît de la ușa coridorului. CARAGIALE, M. 99.

CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă.

CHICHINEÁȚĂ ~éțe f. pop. Casă mică și sărăcăcioasă. [Sil. -nea-ță] /cf. coteneață

chichineață f. fam. 1. coteneață; 2. fig. casă mică și întunecoasă; 3. prăvălioară proastă. [Cf. coteneață].

chichineáță f., pl. ețe (d. chichineț). Iron. Casă mică și proastă, cocĭoabă.

chichineáță (fam.) s. f., g.-d. art. chichinéței; pl. chichinéțe

chichineáță s. f., g.-d. art. chichinéței; pl. chichinéțe

chichineață, -nețe.

chichineáță, chichinéțe, s.f. (pop.) 1. lucru mic, neînsemnat, de nimic. 2. casă mică, întunecoasă, tupilată; bordei, bujdă, bojdeucă, bujdelă, cocioabă, chițimie. 3. opaiț.