7 definiții pentru chițăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.
CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Alex
- acțiuni
chițăít sn [At: VLAHUȚĂ, N. 24 / V: ~țcăít / Pl: ~uri / E: chițăi] 1 Sunet ascuțit specific pe care-l scoate șoarecele. 2 (Fig; d. obiecte) Scârțâit. 3 (Fig d. oameni) Văicăreală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi. Chițăitul șoarecilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Alex
- acțiuni
ghițăit, ~ă a vz chițăit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chițăít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chițăít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
chițăitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Chițăitul șoarecilor. DLRLC
-
etimologie:
- chițăi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.