opțiuni
  • info

11 definiții pentru cerșetorit (s.n.)

din care

Explicative DEX

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

cerșetorít sn [At: CREANGĂ, A. 138 / V: ~șit~ / Pl: ~uri / E: cerșetori] Cerșetorire.

CERȘETORÍT s. n. v. cerșitorit.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

cerșitorít sn vz cerșetorit

CERȘITORÍT s. n. (Rar) Cerșitorie. – Variantă: cerșetorít s. n.

Ortografice DOOM

cerșetorít (rar) s. n.

cerșetorít s. n.

Relaționale

CERȘETORÍT s. v. cerșeală, cerșetorie, cerșit, milogeală, milogit.

cerșetorit s. v. CERȘEALĂ. CERȘETORIE. CERȘIT. MILOGEALĂ. MILOGIT.

Intrare: cerșetorit (s.n.)
cerșetorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritul
  • cerșetoritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
cerșitorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritul
  • cerșitoritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerșetoritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi cerșetori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.