9 definiții pentru ceruit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ceruit1 sn [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~uri / E: cerui] 1-3 Ceruire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. Ceruitul dușumelelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul scândurilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ceruít s. n., pl. ceruíturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceruít s. n., pl. ceruíturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CERUÍT s. v. ceruire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERUIT s. ceruială, ceruire. (~ parchetului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ceruit (s.n.)
ceruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ceruit, ceruiturisubstantiv neutru
-
- Ceruitul dușumelelor. DLRLC
-
etimologie:
- cerui DEX '98 DEX '09