9 definiții pentru ceruit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

ceruit1 sn [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~uri / E: cerui] 1-3 Ceruire (1-3).

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. Ceruitul dușumelelor.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul scândurilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ceruít s. n., pl. ceruíturi

ceruít s. n., pl. ceruíturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERUÍT s. v. ceruire.

CERUIT s. ceruială, ceruire. (~ parchetului.)

Intrare: ceruit (s.n.)
ceruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruit
  • ceruitul
  • ceruitu‑
plural
  • ceruituri
  • ceruiturile
genitiv-dativ singular
  • ceruit
  • ceruitului
plural
  • ceruituri
  • ceruiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceruit, ceruiturisubstantiv neutru

  • 1. Ceruială, ceruire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ceruitul dușumelelor. DLRLC
etimologie:
  • vezi cerui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.