cernoziom sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: rs чepнoзëм] Grup de soluri foarte fertile, de culoare închisă, formate sub o vegetație ierboasă, în climat continental.

CERNOZIÓM, cernoziomuri, s. n. Pămînt de culoare neagră, foarte fertil, format în regiunile de stepă. Ogorașele nisipoase se făceau în cernoziom gras, răscolit adînc, pînă-n fundul măruntaielor. CAMILAR, TEM. 106. ◊ Fig. În rodnicul cernoziom Al sufletului meu Am răsădit Pomul iubirii de oameni. BENIUC, V. 64. – Pronunțat: -ziom.

CERNOZIÓM, cernoziomuri, s. n. Sol foarte fertil, de culoare închisă (negru, castaniu etc.) format în regiunile de stepă. [Pr.: -ziom] – Rus černozëm.

CERNOZIÓM s.n. Pământ negru, deosebit de fertil, care se găsește mai ales în regiunile de stepă. [Pron. -ziom, pl. -muri. / < rus. cernoziom].

CERNOZIÓM ZIOM/ s. n. pământ negru, deosebit de fertil, în regiunile de stepă. (< rus. cernozëm)

CERNOZIÓM ~uri n. Sol de culoare închisă, având o fertilitate naturală ridicată, format din vegetație ierboasă, în condiții de climă temperată. [Sil. -no-ziom] /<rus. țernozëm

*cernozĭóm, V. mraniță.

ciornoziom n. nume ce se dă pământului negru priincios agriculturei: ciornoziomul din Bărăgan. [Rus. ČORNOZIOMŬ, pământ negru].

cernozióm (-ziom) s. n., (varietăți) pl. cernoziómuri

cernozióm s. n. (sil. -ziom), (varietăți de sol) pl. cernoziómuri

cernoziom, pl. cernoziomuri

CERNOZIOM (< rus.) s. n. (PEDOL.) Tip de sol zonal, din clasa molisolurilor, caracteristic reg. temperat-continentale, format îndeosebi pe loess și depozite loessoide, în condiții bioclimatice de stepă tipică sau de silvostepă. Are culoare închisă (neagră, castanie etc.), acumulare apreciabilă de humus (4-15 %) în orizontul superior (A), de carbonați în cel inferior (C) și fertilitate naturală ridicată. Orizontul B lipsește. În funcție de conținutul în humus și carbonați se disting tipurile: castaniu, ciocolatiu, carbonatic, argiloluvial, cambic (levigat), gras (c. propriu-zis). În România este caracteristic C. Române, C. Moldovei, Cîmpiei de Vest, Pod. Dobrogei. Termen introdus în știință de pedologul rus V.V. Dokuceaev.