opțiuni
  • info

11 definiții pentru cerșetorit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

cerșetorít sn [At: CREANGĂ, A. 138 / V: ~șit~ / Pl: ~uri / E: cerșetori] Cerșetorire.

CERȘETORÍT s. n. v. cerșitorit.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

cerșitorít sn vz cerșetorit

CERȘITORÍT s. n. (Rar) Cerșitorie. – Variantă: cerșetorít s. n.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerșetorít (rar) s. n.

cerșetorít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERȘETORÍT s. v. cerșeală, cerșetorie, cerșit, milogeală, milogit.

cerșetorit s. v. CERȘEALĂ. CERȘETORIE. CERȘIT. MILOGEALĂ. MILOGIT.

Intrare: cerșetorit (s.n.)
cerșetorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritul
  • cerșetoritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
cerșitorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritul
  • cerșitoritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerșetoritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi cerșetori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.