celibat sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat celibatus] Stare a unei persoane necasatorite Si: burlacie burlacarie holteie.

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar stare a unei persoane necasatorite.

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar starea unei persoane necasatorite. Fr. célibat (lat. lit. caelibatus).

CELIBÁT s.n. Situatzie a celui necasatorit; burlacie. [Pl. turi. / < fr. célibat cf. lat. caelibatus].

CELIBÁT s. n. starea civila a celibatarului. (< fr. célibat lat. caelibatus)

CELIBÁT n. Stare civila a celibatarului; burlacie. /<fr. célibat lat. caelebatus

celibat n. starea celui neinsurat: celibatul preotzilor catolici deveni obligatoriu dela 1074.

*celibát n. pl. e shi urĭ (lat. caelibatus d. caelebs celibatar). Starea celuĭ necasatorit burlacie.

celibát s. n.

celibát s. n.

CELIBÁT s. burlacie holteie (inv.) necasatorie necasnicie. (~ul lui na durat mult.)

CELIBAT s. burlacie holteie (inv.) necasatorie necasnicie. (~ lui na durat mult.)

CELIBAT. Subst. Celibat burlacie holteie feciorie junie (inv.). Burlac celibatar holtei holteiash (dim.) fecior june (reg.) barbat neinsurat (necasatorit) flacau tomnatic becher (fam.) becherash (dim. fam.) cavaler (pop.). Fecioara femeie nemaritata femeie necasatorita femeie singura fata batrina fata ramasa celibatara. Misoginism (livr.) misoginie misogamie. Misogin. Adj. Burlac necasatorit. Misogin. Vb. A fi neinsurat (necasatorit burlac) a burlaci a holtei a feciori (pop.) a sta necasatorit (neinsurat) a ramine necasatorit (neinsurat). A fi necasatorita (nemaritata); a fi libera a trai singura a sta necasatorita (nemaritata) a ramine necasatorita (nemaritata) a fi fata in par a ramine fata in par a ramine fata batrina a imbatrini in vatra a impleti cositza alba. V. divortz vaduvie.