opțiuni
  • info

19 definiții pentru cec (anat.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

cec2 sn [At: DN3 / V: ~um / Pl: ~uri / E: lat caecum] Primă parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.

cec3- vz ceco-

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. – Variantă: cécum s. n.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Fr. caecum (lat. lit. [intestinum] caecum).

CEC2 s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].

CEC2 s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum)

CEC2 ~uri n. anat. Parte inițială a intestinului gros, situată între intestinul subțire și colon. /<fr. caecum

CÉCUM s. n. v. cec2.

CÉCUM s. n. v. cec2.

CÉCUM s. n. v. cec2.

cecum sn vz cec2

CÉCUM s. n. v. cec2.

CÉCUM s.n. v. cec2.

CÉCUM s. n. elem. cec2.

cecum n. Anat. partea intestinului gros ce vine după intestinul subțire.

*cécum n. Răŭ scris îld. caecum.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cec s. n., pl. cécuri

cec (ordin de plată, parte a intestinului gros) s. n., pl. cécuri

cec (nu: cecum)

cécum s. n., pl. cécumuri

Intrare: cec (anat.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cec
  • cecul
  • cecu‑
plural
  • cecuri
  • cecurile
genitiv-dativ singular
  • cec
  • cecului
plural
  • cecuri
  • cecurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cecum
  • cecumul
  • cecumu‑
plural
  • cecumuri
  • cecumurile
genitiv-dativ singular
  • cecum
  • cecumului
plural
  • cecumuri
  • cecumurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cec, cecurisubstantiv neutru

  • 1. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.