12 definiții pentru cață (persoană)
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (2)
- argou (2)
Explicative DEX
CÁȚĂ2, cațe, s. f. (Fam.) Persoană rea și cicălitoare. – Cf. cața.
cáță2 sf [At: LM / Pl: ~țe / E: ns cf cața] 1 Persoană rea și cicălitoare Si: (pfm) cicală, cicălitor. 2 (Îe) A se pune ~ pe capul cuiva A stărui mult pe lângă cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÁȚĂ2, cațe, s. f. (Fam.) Persoană rea și cicălitoare. – Cf. cața.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CÁȚĂ2, cațe, s. f. (Familiar) Persoană rea și cicălitoare, care vorbește într-una (bîrfind), căreia nu-i mai tace gura; gură rea. Pascu nu știa cum s-o împace, dar oloaga se holba la el – cață cu plisc. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 131. ◊ Expr. A se pune cap pe capul cuiva = a stărui mult pe lîngă cineva.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÁȚĂ2, cațe, s. f. (Fam.) Persoană rea și cicălitoare. – Din cața.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CÁȚĂ2 ~e f. pop. Persoană răutăcioasă și sâcâitoare. /Din cața
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cáță f., pl. e (subst. verbal d. lat. captiare, format din captio, prindere, de unde și it. caccia, fr. chasse, sp. caza, pg. caça. V. cățuĭe, acăț, cațăr, captez). Bîtă lungă cĭobănească cu capătu’ncovoĭat de prins oile. Furcă cu dințĭ încovoĭați de amestecat borhotu cu șișca (Bc.). Fig. Om care se tot ține după tine și de care nu poțĭ scăpa. Adv. A te ținea cață de cineva, a te ținea gîrbă, lipcă, scaĭ (ca să-țĭ dea ceva).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cață-ceartă m. gâlcevitor, buclucaș.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
cáță (fam.) s. f., g.-d. art. cáței; pl. cáțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cáță (băț, persoană rea) s. f., g.-d. art. cáței; pl. cáțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
cață, cațe s. f. 1. (pop.) v. capră (2.) 2. personaj feminin din romanele și filmele polițiste, care, sub masca ingenuității, ascunde un caracter infam.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cață, cațesubstantiv feminin
- 1. Persoană rea și cicălitoare. DEX '09 DLRLC
- Pascu nu știa cum s-o împace, dar oloaga se holba la el – cață cu plisc. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 131. DLRLC
- A se pune cață pe capul cuiva = a stărui mult pe lângă cineva. DLRLC
-
etimologie:
- cața DEX '09