cașétă sf [At: DA ms / V: cașet sn / Pl: ~te / E: fr cachet] (Far) Capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se introduc, spre a fi înghițite, medicamente sub formă de pulbere (cu gust neplăcut) Si: bulină.

CAȘÉTĂ, cașete, s. f. Capsulă mică făcută dintr-o foiță de amidon, care servește pentru a închide prafurile medicamentoase cu gust neplăcut, ușurînd astfel înghițirea lor.

CAȘÉTĂ, cașete, s. f. Capsulă (2). – Fr. cachet.

CAȘÉTĂ s.f. (Farm.) Capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); cașet (3) [în DN], cașeu. [Cf. fr. cachet].

CAȘÉTĂ s. f. capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); bulină² (1). (< fr. cachet)

CAȘÉTĂ ~e f. Înveliș solubil în care se pun unele medicamente cu gust neplăcut, pentru a fi înghițite mai ușor; capsulă; bulin. /<fr. cachet

cașét² sn vz cașetă

cașétă (capsulă) s. f., g.-d. art. cașétei; pl. cașéte

cașétă (înveliș pentru medicamente) s. f., pl. cașéte

cașetă, pl. cașete

CAȘÉTĂ s. v. pilulă.

CAȘETĂ s. (FARM.) bulin, comprimat, pastilă, pilulă, tabletă, (pop.) hap, nasture, (reg.) bumb. (A înghițit o ~.)