CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ◊ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. ♦ Spațiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. – Din fr. cavité, lat. cavitas, -tis.

cavitate sf [At: PONI, F. 20 / Pl: ~tăți / E: fr cavité, lat cavitas, -atis] 1 Loc gol, mai mult sau mai puțin întins, în interiorul unui corp solid Si: bortă, gaură, găun². 2-3 (Atm) Spațiu gol în interiorul unui organism sau unui organ. 4 (Îs) ~ rezonantă Circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. 5 (Îs) ~ generală Celom.

CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ◊ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. ♦ Spațiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. – Din fr. cavité, lat. cavitas, -atis.

CAVITÁTE, cavități, s. f. 1. Adîncitură, naturală sau făcută intenționat de om, într-un corp solid. Cavitatea scripetelui. 2. Spațiu gol în interiorul corpului omenesc, unde sînt situate anumite organe. Cavitate toracică. Cavitate abdominală. Cavitate bucală.

CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp. ♦ Spațiu gol în corpul omului sau al animalelor, în care sunt așezate anumite organe. Cavitate toracică. – Fr. cavité (lat. lit. cavitas, -atis).

CAVITÁTE s.f. 1. Scobitură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (Anat.) Spațiu gol în interiorul corpului sau într-un organ al omului. ◊ Cavitate generală = celom. [Cf. fr. cavité, it. cavità].

CAVITÁTE s. f. 1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (anat.) spațiu gol în interiorul organismului ori al unui organ. ♦ ~ generală = celom. (< fr. cavité, lat. cavitas)

CAVITÁTE ~ăți f. 1) Spărtură sau adâncitură naturală ori făcută special într-un corp solid. ◊ ~ rezonantă cutie care produce rezonanță. 2) (la om sau la animale) Spațiu gol, în care sunt situate diverse organe. [G.-D. cavității] /<fr. cavité, lat. cavitas, ~atis

cavitate f. partea găunoasă într’un corp solid, gaură.

*cavitáte f. (lat. cávitas, -átis). Scobitură, gaură: cavitate în dințĭ, într’un copac, într’un munte.

cavitáte s. f., g.-d. art. cavitắții; pl. cavitắți

cavitáte s. f., g.-d. art. cavității; pl. cavități

CAVITÁTE s. 1. v. gaură. 2. v. cavernă. 3. cavitate generală v. celom; cavitate toracică v. torace; cavitate bucală v. gură.

CAVITATE s. 1. adîncitură, gaură, scobitură, (înv. și reg.) scorbură, (reg.) scîlbă, scochină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (O ~ într-un obiect.) 2. (MED.) cavernă. (~ pulmonară.)