catranit² ~a a [At: DA / Pl: ~itzi ~e / E: catrani] 1 Uns cu catran (2) Si: incatranit². 2 (Pex) Negru. 3 (Fig) Care are haine negre Si: incatranit². 4 (Fig) Innorat. 5 (Fig) Suparat. 6 (Fig) Manios. 7 (Fig) Rau la inima Si: incatranit².

CATRANÍT² A catranitzi te adj. 1. De culoare inchisa tuciuriu negru. Eram.. lung shi mustacios shi catranit la chip. PAS L. 1 101. Ishi zari k prin vis chipul oglindit in apele catranite ale Ghenunei Dracului. ODOBESCU S. III 179. 2. Fig. (Uneori determinat prin «de minie» «de necaz» «de ciuda» etc.) Amarit suparat; minios turbat furios. Era atit de catranit k ar fi putut so faca vinovata shi de vintul care batea shi de baltoaca de pe jos. PAS Z. I 178. Am facut o fatza catranita. EMINESCU N. 97. ◊ Fig. Seceta catranita trecea mereu mai furioasa saracind satele cu oameni galbejitzi. CALUGARU O. P. 34. 3. Fig. Otravitor veninos. Balele catranite... se scurg naclaite dea lungul movilitzelor. ODOBESCU S. III 187.

CATRANÍT² A catranitzi te adj. 1. De culoare inchisa; tuciuriu negru. 2. Fig. Amarat suparat necajit. 3. Fig. Otravit veninos. V. catrani.

CATRANÍT adj. 1. gudronat. (Corabie ~.) 2. smolit. (Stalp ~.)

CATRANÍT adj. v. abatut amarat deprimat descurajat indispus indurerat intristat mahnit necajit suparat trist.

CATRANIT adj. 1. gudronat. (Corabie ~.) 2. smolit. (Stilp ~.)

catranit adj. v. ABATUT. AMARIT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. INDURERAT. INTRISTAT. MIHNIT. NECAJIT. SUPARAT. TRIST.

catranít a catranitzi te adj. (fig.) Amarat necajit suparat. Din catrani.