catarácta sf [At: CANTEMIR IST. 140 / V: ~ct sn / Pl: ~te / E: fr cataracte lat cataracta] 1 Cadere a unei ape curgatoare mari (fluviu) de la o (mare) inaltzime Si: cascada. 2 Cadere naturala de apa produsa pe o succesiune de terenuri abrupte mici in trepte Si: cascada. 3 Ansamblu de cataracte (2) mai mici. 4 Boala de ochi cu opacifierea cristalinului care poate duce la orbire totala sau partziala Si: (pop) albeatza.

CATARÁCTA¹ cataracte s. f. Cascada. Stincile strimtorile cataractele care el [Oltul] le strabate spumegind... BOGZA C. O. 337. K din bogatzia apelor unei cataracte ce sar fringe in slavi ajungeau in picuri largi pina la noi carpenii cu frunza zdrentzuita. GALACTION O. I 37. Frumoasa... limpezime [a Rinului] in clipa turburata Se schimban largi troiene de spume argintii... Formind o avalansha de cataracte mii. ALECSANDRI P. III 135.

CATARÁCTA² cataracte s. f. Boala de ochi provocata de tulburarea cristalinului care poate duce la pierderea vederii. V. albeatza. Obiectivul [aparatului]... a prins cea vazut pe retina lui bun shi rau frumos shi urit k un ochi operat de cataracta ce se bucura de lumina ce io reda un operator. ANGHEL PR. 148.

CATARÁCTA¹ cataracte s. f. Cascada. Fr. cataracte (lat. lit. cataracta).

CATARÁCTA² cataracte s. f. Boala de ochi care poate duce la orbire provocata de tulburarea cristalinului. Fr. cataracte (lat. lit. cataracta).

CATARÁCTA s.f. I. Cadere de apa pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascada. II. Boala de ochi caracterizata prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeatza. [< fr. cataracte cf. lat. cataracta gr. katarrhaktes cadere].

CATARÁCTA¹ s. f. cascada (1). (< fr. cataracte lat. cataracta gr. kataraktes)

CATARÁCTA² s. f. opacificarea cristalinului care produce o cecitate partziala sau completa; albeatza. (< fr. cataracte lat. cataracta)

CATARÁCTA¹ ~e f. Boala de ochi caracterizata prin opacitatea cristalinului shi pierderea (partziala sau totala) a vederii. [G.D. cataractei] /<fr. cataracte lat. cataracta

CATARÁCTA² ~e f. Cadere naturala de apa pe cursul unui fluviu provocata de o ruptura in panta; cascada. [G.D. cataractei] /<fr. cataracte lat. cataracta

cataracta f. 1. in stil biblic: portzi sau jghiaburi cari opreau apele cereshti; 2. cadere brusca a apelor unui fluviu dintr’un loc inalt: cataractele Nilului; 3. Med. lipsa de transparentza a cristalinului: albeatza la ochi.

*catarácta f. pl. e (vgr. kataráktes). In biblie stavilarele care tzineau apa shi carora li s’a dat drumu cind a fost potopu. Cascada cadere de apa: cataractele Niluluĭ. Un fel de albeatza la ochĭ opacitatea cristalinuluĭ saŭ a membraneĭ luĭ.

catarácta s. f. g.d. art. cataráctei; pl. catarácte

catarácta s. f. g.d. art. cataráctei; pl. catarácte

cataracta te.

CATARÁCTA s. v. cascada.

CATARÁCTA s. (MED.) albeatza (pop.) perdea apaalba (Mold. shi Transilv.) pohoiala. (~ se trateaza chirurgical.)

CATARACTA s. (MED.) albeatza (pop.) perdea apaalba (Mold. shi Transilv.) pohoiala. (~ se trateaza chirurgical.)

CATARACTA s. cascada cadere de apa (pop.) saritoare shipot urlatoare (reg.) duruitoare (prin Ban.) burau (Transilv. shi Maram.) sarita (prin Ban. shi Transilv.) saritura (inv.) povornitoare.