căsulíe sf [At: LM / Pl: ~ii / E: casă + -ulie] 1-4 Căsuță (1-4). 5 Căsuță (1) construită deasupra torentului de apă, pe care plutașii mână plutele la vale. 6 Chilia unui călugăr. 7 Cabină de vapor. 8 Cutiuță. 9 Alveolă în fagure. 10 Ochiul ițelor prin care intră câte un fir din urzeala pânzei. 11 Butonieră la haină, în care se încheie nasturele Cf cășiță (16).

CĂSULÍE, căsulii, s. f. Căsuță. Bătrînii locuiau în casa veche care stătuse o grămadă de ani nelocuită: o căsulie de bîrne, acoperită cu stuf aplecată într-o parte și intrată în pămînt. DAN, U. 49.

CĂSULÍE, căsulii, s. f. Căsuță. – Din casă + suf. -ul-ie.

căsulíe (rar) s. f., art. căsulía, g.-d. art. căsulíei; pl. căsulíi, art. căsulíile

căsulíe s. f., art. căsulía, g.-d. art. căsulíei; pl. căsulíi, art. căsulíile

CĂSULÍE s. v. căscioară, căsuță.

căsulie s. v. CĂSCIOARĂ. CĂSUȚĂ.