9 definitzii pentru carmuitor
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CARMUITÓR OÁRE carmuitori oare s. m. shi f. Persoana care conduce administreaza o institutzie care guverneaza un stat etc. [Pr.: mui] Carmui + suf. tor.
CARMUITÓR OÁRE carmuitori oare s. m. shi f. Persoana care conduce administreaza o institutzie care guverneaza un stat etc. [Pr.: mui] Carmui + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
carmuitor ~oare smf a [At: NEGRUZZI S. I 179 / P: ~mui~ / Pl: ~i ~oare / E: carmui + tor] 12 (Persoana) care conduce o actziune. 34 (Persoana) care administreaza o institutzie. 56 (Persoana) care guverneaza un stat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CARMUÍTOR ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. Persoana care carmuieshte. [Sil. mui] /a carmui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
carmuitor m. 1. administrator; 2. od. prefect de judetz.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CIRMUITÓR OÁRE cirmuitori oare s. m. shi f. Persoana care conduce administreaza poarta grija de bunul mers al unei institutzii al unei gospodarii etc.; persoana care guverneaza un stat. [Fata cea mai mica] era cheia casei ea era cirmuitoarea gospodariei nimic nu scapa ochilor ei. POPESCU B. I 51. Pronuntzat: mui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
carmuitór (mui) s. m. pl. carmuitóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
carmuitór s. m. (sil. mui) pl. carmuitóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CARMUITÓR s. adj. 1. s. v. conducator. 2. s. v. domnitor. 3. s. v. guvernator. 4. s. adj. v. guvernant. 5. adj. v. guvernamental.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CIRMUITOR s. adj. 1. s. conducator domn domnitor monarh stapinitor suveran voda voievod (astazi rar) stapin (inv. shi pop.) obladuitor (inv.) biruitor crai gospodar gospodin ocirmuitor purtator vladik (fig.) cirmaci. 2. s. conducator guvernator (turcism inv.) zabet. (~ al unei provincii.) 3. s. adj. conducator guvernant. (Fortzele ~.) 4. adj. conducator guvernamental oficial. (Cercurile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: car-mu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
carmuitor, carmuitorisubstantiv masculin carmuitoare, carmuitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoana care conduce administreaza o institutzie care guverneaza un stat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Fata cea mai mica] era cheia casei ea era cirmuitoarea gospodariei nimic nu scapa ochilor ei. POPESCU B. I 51. DLRLC
-
etimologie:
- Carmui + sufix tor. DEX '98 DEX '09