CARLÍG carlige s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit de care se atarna se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat care serveshte la scoaterea galetzii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditzei de forma unui ac indoit in care se prinde peshtele. 4. Incuietoare la o usha la o poarta etc. in forma de bara metalica subtzire sau de cui lung incovoiat la un capat care se prinde intrun belciug intrun ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladitza sau carcel de vitzadevie. Cf. bg. karlik.

carlíg sn [At: (a. 1588) CUV. D. BATR. I 194/12 / V: car~ / Pl: ~ige (ivp) ~igi / E: cf bg кирли] 1 Piesa de metal cu un capat indoit de care se atarna se prinde etc. un obiect. 2 (Ilv) A se face ~ A se stramba. 3 (Ial) A se ghemui. 4 (Ie) A pune ~ intro actziune A incurca treaba Si: a pune betzen roate. 5 (Ie) A se pune in ~ige A face cauza comuna. 6 (Ie) A fi in ~ige cu cineva A fi in stransa prietenie cu cineva. 7 (Fig; lpl) Rautate. 8 (Ics) Dea ~ul Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 9 Prajina cu un capat (metalic) incovoiat care serveshte la scoaterea galetzii cu apa din fantana. 10 Partea metalica a unditzei de forma unui ac indoit in care se prinde peshtele. 11 Unditza mare shi groasa de fier sau de otzel foarte bine ascutzita la varf. 12 Incuietoare la o usha la o poarta etc. in forma de bara metalica subtzire sau de cui lung incovoiat la un capat care se prinde intrun belciug intrun ochi de metal etc. 13 Andrea. 14 Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 15 Parte a copcii¹ (1) care se agatza in inelul metalic. 16 (Reg) Caprior. 17 (Pop) Carja (9). 18 (Pop) Parte a plugului tzaranesc nedefinita mai indeaproape. 19 (Pop) Componenta a saniei sau carului. 20 (Inv) Ancora. 21 Cuiul de care se prinde vasla de luntre Si: strapazan. 22 Bata ciobaneasca adusa putzin la un capat (care serveshte shi k arma) Si: carja (1). 23 (Ivp) Sceptru. 24 (Rar) Mladitza sau carcel de vitza de vie. 25 (Bot; ic) ~ulciobanului Planta salbatica nedefinita mai indeaproape. 26 Motiv ornamental de forma unui carlig (1) facut pe cojoace tzaraneshti sau pe oua incondeiate. 27 Semn facut in urechea oii Si: clenci preducea. 28 Dans tzaranesc nedefinit mai indeaproape. 29 Figura de dans tzaranesc care consta in impletirea picioarelor. 30 (Fig) Afacere tainuita. 31 (Fig) Legaturi ascunse Si: complicitate. 32 (Ie) A avea ~ la (sau pentru) cineva A simpatiza pe cineva. 33 (Fam) Subterfugiu.

CARLÍG carlige s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit de care se atarna se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat care serveshte la scoaterea galetzii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditzei de forma unui ac indoit in care se prinde peshtele. 4. Incuietoare la o usha la o poarta etc. in forma de bara metalica subtzire sau de cui lung incovoiat la un capat care se prinde intrun belciug intrun ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladitza sau carcel de vitza de vie. Cf. karlik.

CARLÍG ~ge n. 1) Piesa de metal indoita la un capat care serveshte pentru a atarna a prinde sau a agatza un obiect. 2) Parte componenta a unditzei avand forma unui ac indoit in care se pune momeala. 3) Unealta de impletit in forma de ac lung avand la un capat o indoitura; crosheta; iglitza. 4) Prajina incovoiata la un capat cu ajutorul careia se scoate caldarea din fantana sau se apleaca ramurile copacilor. 5) Piesa mica cu arc cu ajutorul careia se prind rufele pe franghie. 6) Incuietoare la usha in forma de cui lung incovoiat la un capat care se agatza intrun belciug. 7) rar Portziune dintro mladitza de vitza de vie care se rasadeshte in pamant; butash. /<bulg. karlik

carlig n. 1. fier sau lemn lunguietz intors la un cap de apucat sau de atarnat ceva; 2. pl. unealta de prins peshte compusa din mai multe carlige legate cu sfoara; 3. butash de vitza de vie; 4. undrea ac mare de impletit; 5. fig. cuvant capritzios ratziune sofistica (v. carcioc). [Origina necunoscuta].

ciocorói sn [At: VICIU GL. / Pl: ~oaie / E: bg чекур „craca” + oi] (Reg) 1 Carlig de fier cu coada de lemn cu care se trag lemnele. 2 Unealta cu care la plutire se scot lemnele din apa.

CIRLÍG cirlige s. n. 1. Piesa de metal indoita la un capat de care se prinde sau se atirna un obiect. Cite fete cu pieptare Toates strimbe de spinare K cirligul la caldare. JARNÍKBIRSEANU D. 430. ◊ Expr. A se face cirlig = a se stringe a se ghemui a se incovoia. Moartea... se uscase de se facuse cirlig in chichitza. ISPIRESCU L. 10. 2. Prajina adusa la un capat formind un unghi ascutzit care serveshte la scoaterea apei din fintina. Iaca... stau pe la fintina Dami cirligul! COSHBUC P. 1 239. Umblam din minan mina K cirligul la fintina. JARNÍKBIRSEANU D. 158. ◊ Fig. Nui scotzi vorba nici cu cirligul. POP. 3. Parte a unditzei legata la capatul sforii shi compusa dintro mica piesa indoita avind virful intors k la sageata pentru a se putea infige in gura peshtelui. Miam pregatit cu grija cirlige noua. SADOVEANU N. F. 57. [Marinarul] ishi urca din nou fringhiile cu cirlige in spate shi pleca. SAHIA U.R.S.S. 124. 4. Incuietoare la usha la poarta etc. in forma de bara subtzire ori cui lung fixat la un capat iar la celalalt incovoiat pentru a se putea prinde intrun ochi de metal intrun belciug etc. Pleca imbufnat dupa ce incerca bine cirligul de la poarta. PAS Z. I 174. Ishi puse cirligul la usha tinzii shi pleca prin vecini sashi astimpere amarul shi sashi mai racoreasca inima. VLAHUTZA O. A. I 96. 5. Andrea. SHi batrina inshira ochiurile pe cirlige da din cap shi vorbea. DELAVRANCEA la TDRG. 6. Unealta compusa din doua piese mici de lemn imbinate cu un arc servind la fixarea rufelor cind se pun la uscat pe fringhie. 7. (Rar) Mladitza de vitza de vie butash; circel de vitza. Mosh TalpaLata i zgircit k un cirlig de vie. ALECSANDRI T. 615. Pamintul... se pregateshte... facind in el gropi in care se pun cirligele. I. IONESCU P. 245.

cirlíg n. pl. e (cp. cu rus. pol. karlik pitic d. germ. karl kerl [Bern. 1 490]. D. rom. vine bg. kŭrlik cirlig de cuĭer kŭrlĭak furca tzapoĭ kŭrlug catza). Varga (cuĭ sh. a.) de fer (orĭ shi de lemn) cu virfu’ncovoĭat. Unditza maĭ mare. Butash de vitza taĭat c’o bucatzica de radacina. Munt.. Andrea. Fig. Rar. Parte dificila a uneĭ afacerĭ nod cĭot clencĭ: aicĭ e cirligu! V. cange catza cinghel gheara iglitza.

carlíg s. n. pl. carlíge

carlíg s. n. pl. carlíge

CARLÍG s. 1. (reg.) sclimpush. (~ de rufe.) 2. v. andrea. 3. v. buhai.

CARLÍG s. v. furca pisc.

CIRLIG s. 1. (reg.) sclimpush. (~ de rufe.) 2. andrea iglitza naveta. (~ pentru plase de pescuit.) 3. (TEHN.) buhai grebla hreapca vergea (reg.) crivea. (~ este un dispozitiv la coasa.)

cirlig s. v. FURCA. PISC.

cirlíg (cirlíge) s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit de care se atirna ceva. 2. Toiag. 3. Andrea de impletit. 4. SHperaclu cheie. 5. Crosheta pentru incheiat nasturii. 6. Crampon. 7. Incuietoare la o usha. 8. Stapin proprietar. 9. Ancora. 10. Lada de loitre. 11. Cutzit de tabacar. 12. Mladitza sau cercel de vitza de vie. 13. Subtilitate in argumentatzie malitzie. 14. Lucru necunoscut dificultate. 15. Dans tipic. 16. (Arg.) Slabiciune toana. Mr. carig mr. megl. carlig. Creatzie expresiva cf. birliga virliga (Graur BL IV 98). Celelalte explicatzii sint insuficiente. Cihac II 43 propune sl. krivŭ „arcuit.” Conev 70 semnaleaza bg. karlik karljuga care sint imprumuturi din rom. DAR considera etimonul necunoscut. Giuglea Dacor. III 1690 pleaca de la lat. calabrix „specie de pin” imposibil din toate punctele de vedere. Der. cirligel s. m. (plante: Aquilegia vulgaris Cheiranthus cheiri Scilla bifolia; andrea de impletit); cirligel s. n. (inv. spirit semn diacritic al alfabetului grec); cirliga (var. incirliga) vb. (a incovoia a curba); cirleba s. f. (oaie cu coarnele rasacite); cirlibontz s. n. (Trans. cirlig); cirliontz (var. (s)cirlion(tz) cirlioantza) s. m. (varietate de plasa de pescuit; zuluf bucla); cirliontza (var. incirliontza (in)cirliontzi) vb. (a ondula a bucla). Der. de la cirliontz nu pare clara. Prin rom. par a se explica rut. kyrlyg girlyga (Candrea Elemente 403) rus. gerlyka krlyga (Vasmer I 266) bg. karlik „cirlig” kŭrljak „agrafa” kŭrlug „toiag” (DAR; Capidan Raporturile 204). Alb. kërrigë se explica prin mr. (Capidan Dacor. VII 151).

carligul v. rustemul.

a avea carlig la cineva expr. a atrage / a seduce pe cineva

a avea carlig pentru cineva expr. a se simtzi atras / sedus de cineva; a simpatiza pe cineva