22 de definitzii pentru careta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CARÉTA carete s. f. Trasura inchisa cu patru rotzi. [Var.: (reg.) carata s. f.] Din rus. kareta.

caréta sf [At: NEAGOE Inv. 118/2 / V: ~rata ~rắta / Pl: ~te / E: rs карета] Trasura eleganta cu patru rotzi inchisa (cu cosh cu ushi shi cu geamuri) Cf butca caleashca cupeu droshca landou radvan.

CARÉTA carete s. f. Trasura inchisa cu patru rotzi. [Var.: (reg.) carata s. f.] Din rus. kareta.

CARÉTA carete s. f. Trasura inchisa cu patru rotzi. V. caleashca radvan cupeu. Apoi a fost la noi shi doctorul cu careta. SLAVICI N. I 300. La o statzie unde careta domneasca shi caleshtile suitei trebuiau sa schimbe caii calatorii noshtri detera peste o scena destul de neplacuta. CARAGIALE S. U. 27. Varianta; (Mold.) carita (SADOVEANU F. J. 298 ALECSANDRI T. 46) s. f.

CARÉTA carete s. f. Trasura inchisa cu patru rotzi. [Var.: (reg.) carata s. f.] Rus kareta.

CARÉTA s.f. Trasura eleganta inchisa; cupeu. [Pl. te var. carata s.f. / < rus. kareta].

CARÉTA s. f. trasura inchisa. (< rus. kareta)

CARÉTA ~e f. Trasura de lux acoperita cu patru rotzi. /<rus. kareta

careta f. trasura eleganta shi inchisa cupeu. [It. CARRETTA].

*caréta f. pl. e (ngr. karétia d. it. carretta de unde shi rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trasura inchisa cupeŭ. SHi carita (dupa rut.).

CARATA s. f. v. careta.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

caréta s. f. g.d. art. carétei; pl. caréte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CARÉTA s. v. cupeu trasura inchisa.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caréta (caréte) s. f. Trasura caleashca. Rus. kareta din it. carretta (DAR). Der. caretash s. m. (vizitiu).

Intrare: careta
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • careta
  • careta
plural
  • carete
  • caretele
genitiv-dativ singular
  • carete
  • caretei
plural
  • carete
  • caretelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carata
  • carata
plural
  • carate
  • caratele
genitiv-dativ singular
  • carate
  • caratei
plural
  • carate
  • caratelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

careta, caretesubstantiv feminin

  • 1. Trasura inchisa cu patru rotzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cupeu
    • format_quote Apoi a fost la noi shi doctorul cu careta. SLAVICI N. I 300. DLRLC
    • format_quote La o statzie unde careta domneasca shi caleshtile suitei trebuiau sa schimbe caii calatorii noshtri detera peste o scena destul de neplacuta. CARAGIALE S. U. 27. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.