CARBOÁVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (care a circulat și în Țările Române); carboanță. – Din rus. karboveț.^[1] modificată

carboávă sf [At: ALECSANDRI, T. 531 / V: carab~, cărăb~, căr~, câr~ / Pl: ~ve / E: rs карбовец] 1-2 (Înv) (Monedă rusească de argint sau) bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (în circulație și în Țările Române) Si: carboanță.

CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești); carboanță. – Din rus. karboveț.

CARBOÁVĂ, carboave, s. f. (Învechit) Monedă veche de argint sau bancnotă, egală în valoare cu o rublă, avînd odinioară circulație și în Țările Romînești. Arendașul îi aruncă o carboavă.STANCU, D.33. Peste vreo opt zile m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284. L-au slobozit din oaste... dîndu-i și două carboave de cheltuială. CREANGĂ. P. 297.

CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești). – Rus karbovec.

CARBOÁVĂ ~e f. Veche unitate monetară rusească (de argint sau de hârtie), echivalentă în valoare cu o rublă. /<rus. karboveț

carboavă f. Mold. rublă: dându-i și două carboave de cheltueală CR. [Rus. KARBOVEȚŬ și KARBOVANEȚŬ (de unde carboanță), de la karbovati, a încresța (din cauza marginii crestate a monedei)].

carboávă s. f., g.-d. art. carboávei; pl. carboáve

carboávă s. f., g.-d. art. carboávei; pl. carboáve

CARBOÁVĂ s. v. rublă.

carboavă s. v. RUBLĂ.

carboávă (carboáve), s. f. – 1. Rublă rusească de argint. – 2. (Înv.) Monedă rom. de 5 lei, cu efigia regelui Carol I. Rus. karbovec (Cihac, II, 40; DAR). Sensul 2, care apare la Caragiale, pare ironic. Din rus. karbovanec, dubletul carboanță, s. f. cu același sens.