CARAMB carambi s. m. 1. Partea superioara a cizmei care imbraca gamba piciorului pana aproape de genunchi. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei in care intra spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scarii in care intra fusceii. Lat. *calamulus (< calamus „trestie arc prajina”).

caramb sm [At: I. IONESCU D. 437 / V: car~ ~rang caramba sf caram / Pl: ~i (inv) ~uri sn / E: ml *calamulus] 1 Unul dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei de la carutza in care intra spetezele. 2 Loitra. 3 (Lpl) Partzile din care este format dricul carutzei. 4 Crucea (din spate) a carutzei impreuna cu amandoua lambele. 5 Capatul osiei care iese afara din buciumul rotzii. 6 Parte a osiei carutzei ocupata de roata. 7 Bucata de fier la capatul osiei in care se baga carligul. 8 (Reg) Batz care se marcheaza cu varful cutzitului inaltzimea laptelui de la o mulsoare Si: cot harag. 9 (Reg) Brighidau. 10 (Reg; lpl) Drugii scarii in care sunt bagatzi fushteii Si: caram drug. 11 Parte a cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 12 (Reg; if caram) Loc inchis pentru adapostul oilor sau vitelor peste noapte Si: grajd staul.

CARAMB carambi s. m. 1. Parte a cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei in care intra spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scarii in care intra fusceii. Lat. *calamulus (< calamus „trestie arc prajina”).

CARAMB carambi s. m. 1. Partea cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei in care intra spetezele carului. Lat. *calamulus.

CARAMB ~i m. 1) rar Parte a cizmei care acopera piciorul de la glezna pana la genunchi; tureatca. 2) Fiecare dintre cele doua bare paralele ale loitrei. 3) Fiecare dintre cele doua bare paralele ale scarii. /<lat. calamulus

caramb m. 1. partea cismei de forma cilindrica de la glezna piciorului in sus pana la genuchiu; 2. drugul la loitra carului shi a carutzei [Bulg. KORAMDA].

CARÍMB carimbi s. m. 1. Partea cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pina la glezne. V. tureatca. Leventzii ishi batea co vargulitza carimbii cizmulitzelor. SADOVEANU P. M. 16. Cizmele de linga pat inca pline de praf shi pacura ishi facusera carimbii armonica. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 18. Iar cel hotz de capitan. Mina pe carimb baga Mititel pistol scotea. TEODORESCU P. P. 602. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai Ioitrei in care intra spetezele carului. Peste cuprinsul intreg al chervanelor erau aruncate tzoluri... cetluite temeinic cu fringhii... prinse cu noduri meshteshugite de carimbii ushor incovoiatzi ai draghinilor. HOGASH DR. 284. De acum numai sa te tzii bine de carimbi shi de speteze. CREANGA P. 126. Din mesteacan se fac butuci de rotzi oishti carimbi. I. IONESCU D. 437. ♦ Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scarii in care intra fushteii.

carimb m. (cp. cu calapod shi scalimb 2 shi maĭ ales cu litv. karābas cornet). Acea parte a cizmeĭ orĭ a cĭorapuluĭ care cuprinde pulpa (mold. tureatca ĭar carimb numaĭ cind e tzeapan). Fiecare din cele doŭa lemne lungĭ shi ratunde care se sprijina rascoalele caruluĭ. V. car.

caramb s. m. pl. carambi

caramb s. m. pl. carambi

caramb bi.

carimb pl. carimbi

CARAMB s. 1. tureatca (reg.) tureac (prin Munt. shi Olt.) saftian. (~ al cizmei.) 2. (TEHN.) (reg.) draghina draghinar drug loitret sulete (Transilv. shi prin Ban.) sul. (~ la loitra carutzei.) 3. (reg.) margine marginar. (~ la o scara in care intra fusceii.)

CARAMB s. v. loitra.

CARIMB s. 1. tureatca (reg.) tureac (prin Munt. shi Olt.) saftian. (~ al cizmei.) 2. (TEHN.) (reg.) draghina draghinar drug loitret sulete (Transilv. shi prin Ban.) sul. (~ la loitra carutzei.) 3. (reg.) margine marginar. (~ la o scara in care intra fusceii.)

carimb s. v. LOITRA.

caramb caramburi s.n. 1. Drug de lemn de obicei de tei gros de 3 cm shi lung de 4050 cm cioplit in atatea fetze cate laptarii (36) sau asociat k sa formeze stana (Georgeoni 1936: 58). 2. Raboj; bucata de lemn care se incrusta cantitatea de lapte mulsa la Masurish. Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei (loc. Plaiutz). 3. Fiecare din cei doi drugi laterali ai loitrei in care intra spetezele carului (Biltziu 1990). ♦ Atestat sec. XV (Mihaila 1974). Cuvant autohton (Russu Capidan); din caram (< lat. calamus) (Pushcariu Loshontzi); lat. *calamulus (< lat. calamus „trestie arc prajina”) (DLRM DEX MDA).

caramb uri s.n. 1. Drug de lemn de obicei de tei gros de 3 cm shi lung de 4050 cm cioplit in atatea fetze cate laptarii (36) sau asociat k sa formeze stana (Georgeoni 1936: 58). 2. Raboj; bucata de lemn care se incrusta cantitatea de lapte mulsa la Masurish. 3. Fiecare din cei doi drugi laterali ai loitrei in care intra spetezele carului (Biltziu 1990). Cuvant autohton (Russu 1981).