3 definiții pentru caracă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
caracă sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr caraque] (Mrn) Navă voluminoasă, cu catargul principal foarte înalt, folosită de portughezi până la sfârșitul sec. XVI.
CARÁCĂ s.f. Navă voluminoasă, cu catargul principal foarte înalt, folosită de portughezi pâna la sfârșitul sec. XVI. [< fr. caraque, cf. ar. karraka].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARÁCĂ s. f. navă cu vele, cu catargul principal foarte înalt, la portughezi, spanioli și italieni. (< fr. caraque, it. caracca)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: caracă
caracă (pl. carace) substantiv feminin
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caracă (pl. carăci) substantiv feminin
substantiv feminin (F74) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |