opțiuni
  • info

11 definiții pentru caraban

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARABÁN, carabani, s. m. (Entom.; reg.) Nasicorn. – Cf. alb. karabishte.

CARABÁN, carabani, s. m. (Entom.; reg.) Nasicorn. – Cf. alb. karabishte.

carabán1 sm [At: MARIAN, INS. 34 / V: ~nă sf / Pl: ~i / E: ns cf alb karabishte] (Ent; reg) 1 Nasicorn (Oryctes nasicornis). 2 Rădașcă {Lucarnus cervus).

carabán2 s [At: C V, 1949, nr. 8, 32 / E: nct] 1-2 (Îe; îoc handicap) A-și lua (sau a da cuiva) ~ A lua sau a da cuiva avans (pornind înainte sau rămânând în urmă) într-o întrecere sportivă.

CARABÁN, carabani, s. m. (Entom.) Nasicorn. – Comp. alb. karabishte.

CARABÁN ~i m. Gândac de talie mare, de culoare castanie, cu un corn întors spre spate; nasicorn. /cf. alb. karabishte

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carabán (reg.) s. m., pl. carabáni

carabán s. m., pl. carabáni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARABÁN s. v. nasicorn.

CARABÁN s. v. rădașcă, răgace.

CARABAN s. (ENTOM.; Oryctes nasicornis) nasicorn, (reg.) dubălar, forfecar, nascorniță, băligar-cu-corn, (Transilv.) taurul-lui-Dumnezeu.

caraban s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.

Intrare: caraban
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraban
  • carabanul
  • carabanu‑
plural
  • carabani
  • carabanii
genitiv-dativ singular
  • caraban
  • carabanului
plural
  • carabani
  • carabanilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caraban, carabanisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.