CAPTÚRA capturi s. f. 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. Din fr. capture lat. captura.

captúra sf [At: CARAGIALE M. 73 / Pl: ~ri / E: fr capture lat captura] 1 Bunuri materiale capturate (3) de la inamic. 24 (Rar) Capturare (12 5).

CAPTÚRA capturi s. f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. Din fr. capture lat. captura.

CAPTÚRA capturi s. f. 1. Material capturat prada. Capturi de vase inamice. 2. (Rar) Capturare prindere a unui inamic sau a materialului inamic; (prin exagerare) prindere a unui raufacator. Trebuie sa shtim noi mai intii cine e tipul asta. Daca este ce banuiesc eu apoi atunci captura lui so facem noi. CARAGIALE M. 73.

CAPTÚRA capturi s. f. 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. Fr. capture (lat. lit. captura).

CAPTÚRA s.f. 1. Prada de razboi luata in lupta; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic capteaza o particula elementara din exterior. [< fr. capture cf. lat. captura].

CAPTÚRA s. f. 1. prada de razboi luata in lupta. 2. proces fizic prin care nucleul atomic capteaza o particula exterioara. (< fr. capture lat. captura)

CAPTÚRA ~i f. 1) Bunuri materiale capturate de la inamic; prada de razboi; trofeu. 2) fiz. Proces prin care un nucleu capteaza un electron din exterior. /<lat. captura fr. capture

captura f. 1. prinderea unei corabii inamice; 2. sechestrarea marfurilor de contrabanda.

*captúra f. pl. ĭ (lat. captura d. cápere prinde. V. incep). Prinderea unuĭ inamic unuĭ hotz uneĭ contrabande uneĭ corabiĭ sh. a.

captúra s. f. g.d. art. captúrii; pl. captúri

captúra s. f. g.d. art. captúrii; pl. captúri

CAPTÚRA s. 1. v. capturare. 2. (MIL.) prada (inv.) duium plean pleashca priza. (~ de razboi.)

CAPTURA s. 1. capturare prindere. (~ a unui animal salbatic.) 2. (MIL.) prada (inv.) duium plean pleashca priza. (~ de razboi.)