8 definitzii pentru capacel
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CAPACÉL capacele s. n. Diminutiv al lui capac. Capac + suf. el.
CAPACÉL capacele s. n. Diminutiv al lui capac. Capac + suf. el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
capacél sn [At: SADOVEANU SAM. VI 165 / Pl: ~e / E: capac + el] 12 (SHhp) Capac (1) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CAPACÉL capacele s. n. Diminutiv al lui capac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CAPACÉL capacele s. n. Diminutiv al lui capac.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
capacél n. pl. e. Capac mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
capác n. pl. e (turc. kapak; ngr. kapáki alb. kapák ung. kupak. V. capama caplama capange capcana chepeng. 1). Placa tabla (de metal lemn lut hirtie) saŭ disc cu care acoperĭ un vas o cutie o lada un secriŭ o groapa. 2) La unele felurĭ de pantalonĭ partea care acopere pintecele shi care in loc de prohab are doŭa deschizaturĭ laterale care se incheĭe la briŭ. 3) Vest. Tumba colac invirtitura a zmeuluĭ pin aer. Iron. A gasi saŭ a pune capacu a gasi raspuns orĭ explicatziune la toate. SHĭa gasit tingirea capacu (Iron.) shĭa gasit sacu peticu shĭa gasit tovarashu careĭ trebuĭe). Dim. capacel pl. e. V. pocrish opercul obturator dop.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
capacél s. n. pl. capacéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
capacél s. n. pl. capacéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
capacel, capacelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui capac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Capac + sufix el. DEX '98 DEX '09