cantar sn [At: CANTEMIR I. 1.1 152 / V: can~ can~ / Pl: ~e / E: tc kantar] 1 Unitate pentru masurarea greutatzilor care a variat in functzie de regiune shi perioada intre 44 kg shi 50 kg Si: maja. 2 Instrument pentru masurarea greutatzii Si: balantza. 3 (Ie) A trage la ~ A avea greutate mare. 4 (Iae) A avea importantza. 5 Cantarire. 6 (Ast) Constelatzia Balantzei. 7 (Ban) Nivela pentru zidarie facuta dintro scandura in trei coltzuri avand in partea unghiului de sus un plumb. 8 (Is) ~ de apa Nivela facuta dintro tzeava de sticla cu apa. 9 (Pan) Cumpana fantanii (cu buturuga). 10 (Olt; lmr; is) ~ul pietrelor Buhai. 11 (Trs) Scoaba de care se agatza carma plutei. 12 (Ban) Unealta cu care se ridica trunchiurile mari de copac in car Si: suveica.

CANTÁR ~e n. Instrument pentru determinarea greutatzii unui corp constand dintro parghie cu bratze egale shi doua talere care echilibreaza cu greutatzi etalonate; balantza; cumpana. ◊ A trage la ~ a) a avea greutate; b) a conta; a avea importantza. /<turc. kantar

cantar n. 1. unealta de cantarit cu un singur taler sau in loc de taler un cinghel; 2. greutate de 100 oca sau 50 kilograme: imbarcara pe corabii aproape o mie cantare de mobile BALC. [Turc. KANTAR (din gr. bizantin kentenári = lat. centenarius)].

cantar² sm vz cantar

cantar sn vz cantar

CINTÁR cintare s. n. 1. Instrument (avind k parte principala un resort o pirghie sau un sistem de pirghii) care serveshte la stabilirea greutatzii unui obiect prin comparatzie cu o greutatetip. V. balantza terezie. Cei mai mic decit oul SHi tzine cit shi boul? (Cintarul). GOROVEI C. 60. ◊ Fig. Aticismul limbii tale o sal puna la cintari. EMINESCU O. I 134. ◊ Expr. A trage la cintar = a cintari (mult) a avea greutate (mare); fig. a avea importantza a conta. Recolta fusese mare griul tragea greu la cintar. V. ROM. noiembrie 1953 207. Al buzdugan Caremi trage la cintar... Peste cinci mii de ocale. TEODORESCU P. P. 580. ♦ Cintarire. Inshala la cintar. Da lipsa la cintar. 2. (Invechit) Unitate pentru masurarea greutatzilor echivalenta cu 50 de kilograme. Cintare de griu de miere de ceara de tamiie. ODOBESCU S. II 13.

cantár n. pl. e (turc. kantar d. ar. qyn’tar care vine d. mgr. kentinárion ĭar acesta d. lat. centenarium [subintz. pondus greutate] d. centum o suta. D. lat. vine germ. zentner; d. ar. vine it. quintale; d. turc. vine ngr. kantári bg. sirb. kantar rus. kantárĭ shi kontarĭ. V. centenar chintal. Balantza romana saŭ altfel (dar nu cumpana). Cantar decimal. Greutate de 44 de ocale saŭ 125 de libre (V. maja). In nord. cintar pop. cintarĭ (dupa rus. kontárĭ k finar rus. fonárĭ). La Moxa (sec. 17) chindinar (dupa ngr. kendinári) 150 de litre.

cintár V. cantar.

cantár s. n. pl. cantáre

cantár s. n. pl. cantáre

CANTÁR s. 1. balantza (pop.) cumpana (reg. mai ales in Munt. shi Olt.) terezie (prin Transilv.) shlag (inv.) stadera.(~ pentru stabilirea greutatzii unei marfi.) 2. (n. pr.; art.) v. Balantza. 3. cantarire cantarit (pop.) cantareala. (La inshelat la ~.)

CANTÁR s. v. bascula crucea dinainte decimal zecimal.

CANTARULPIÉTRELOR s. v. buhai coinac.

CINTAR s. 1. balantza (pop.) cumpana (reg. mai ales in Munt. shi Olt.) terezie (prin Transilv.) shlag (inv.) stadera. (~ pentru stabilirea greutatzii unei marfi.) 2. (ASTRON.; art.) balantza (art.) cumpana (art.) (reg.) tereziile (pl. art.). (~ este o constelatzie zodiacala din emisfera australa.) 3. cintarire cintarit (pop.) cintareala. (La inshelat la ~.)

cintar s. v. BASCULA. CRUCEA DINAINTE. DECIMAL. ZECIMAL.

cintarulpietrelor s. v. BUHAI. COINAC.

cintár (cantáre) s. n. 1. Instrument care serveshte la stabilirea greutatzii balantza. 2. Fir cu plumb. 3. Cumpana a fintinii. 4. Orcic cruce a carutzei. 5. Cirlig in care se fixeaza cirma unui plute. 6. Cric de ridicat greutatzi. 7. Constelatzia Balantzei. Mr. cindare megl. cantar. Tc. kantar din arab. qintar (< lat. centenarius) in parte prin intermediul ngr. ϰαντάρι (SHeineanu II 85; Lokotsch 1178; Meyer 173; Ronzevalle 136); cf. alb. kandar bg. sb. kantar. Pentru a › i prin intermediul lui *cantari *cantaresc cf. Graur BL IV 74. Der. cintareala s. f. (actziunea de a cintari); cantaragiu s. m. (slujbash la biroul de control al greutatzilor) din tc. kantarci; cintari vb. (a determina greutatea unui corp; a examina a cumpani; a valora).

CINTÁR (< tc.) s. n. 1. Balantza (1) folosita in industrie sau in comertz pentru stabilirea greutatzii marfurilor de obicei prin comparare cu greutatzietalon. ◊ C. automat = cintar cu un singur platan care arata greutatea direct printrun indicator plasat in fatza unui cadran. 2. Unitate de masura pentru greutate egala cu aproximativ 56 kg.

CINTARUL numele popular al constelatziei Balantza.

cantar cantare s. n. aparatul genital barbatesc (cu penisul erect plasat intre testicule).

a ciupi la cantar expr. (d. comerciantzi) a inshela clientzii (la cantar) cantarind incorect.